"MPC - poveşti la gura sobei"

Un mic pas inapoi, dar totusi o reusita

2011-10-21T03:01:00.000-07:00

de Horaţiu Câmpian

A trecut un an fara alergare montana. De ce? N-as putea sa spun exact. Dupa ce m-am inscris la Moieciu si Hercules, nu am mai putut sa particip. La Moieciu din motive obiective, la Hercules recunosc ca am preferat sa vad cum e mai aproape de casa primul concurs adevarat de ciclism de sosea pentru amatori. La Apuseni n-am putut din nou sa merg. Si, cam aici, s-a incheiat... Alergarea s-a rezumat la niste ture prafuite prin parc, cat sa nu uit cum se face, si alea rar depasind 6-8 km. Cred ca lipsa de interes mai serios pentru alergare mi s-a tras inconstient si de la accidentarea de dupa Maratonul Bucuresti, care m-a tinut in frau vreo 2 luni de zile...

Foto: Cindy

Cu toate astea, MPC e un concurs deosebit pentru mine, din punct de vedere sentimental. Asta pentru ca, dupa cum am mai spus-o, acum 5 ani mi-a deschis ochii spre o alta lume, spre alte posibilitati si mi-a schimbat radical viata. Asta e motivul pentru care, indiferent de cat eram sau nu de antrenat si de hotarat, problema participarii la MPC 2011 nu era discutabila. Absenta, atat acum cat si de-acum incolo, va fi impardonabila. Asa ca m-am inscris, curios si eu de ce-o sa iasa. Cu 2 saptamani inainte am dat o mica alergare montana in Crai, soldata cu 4 zile de febra musculara crunta, apoi cu 1 saptamana inainte o mica alergare langa Cluj. Atat.

Si a venit ziua H. La ora 9 ma aflam, alaturi de aproape 500 de alti entuziasti, in centrul Zarnestiului, gata sa iau parte pentru a 5-a oara la acest concurs minunat. Dar, pentru prima data, nu ma asteptam la un progres. Dupa 5:40 h de anul trecut, era clar ca anul asta va fi mai rau. Cat de rau, urma sa vad pana seara.

Foto: Andrei Tanasie

Start! Si incepe alergarea spre Botorog, care merge bine. Urcarea in Magura merge si ea, dar motorul mai pufaie. La fel, pufaie si pe bucata cu dealuri de pe langa Casa Folea. Alerg, dar parca nu cum vreau. Ma mai dezmortesc pe urcarea in saua Joaca si ajung la Table undeva cu cateva minute sub 1,5 h.

Foto: Cindy

Urmeaza una din cele doua parti preferate ale mele, urcarea la Funduri unde, ca de obicei, depasesc incontinuu. Dar parca picioarele nu ma asculta cum vreau eu. Totusi, a mers bine. Am atins saua Funduri undeva sub 2,30 h.

Apoi urmeaza coborarea pe Valea Urzicii, unde sunt depasit de cateva ori, si bucata de sub creasta sudica. Totul merge ca pe roate si ma simt bine, pana undeva pe la Marele Grohotis. Aici, zidul! Nu mai am chef, mi-e foame si mi-e sete. Bine, niciodata nu au fost pentru mine o problema momentele astea psihologice, ma doare fix undeva de ele, dar m-am mirat ca a aparut. Anul trecut nu am simtit un astfel de blocaj la nici un maraton. Un baton Sponser si o gura de Isotonic si imi calc in picioare lenea mai departe.

Foto: Corina Fodor

Vrand nevrand, ajung si la bucata cea mai horror din tot concursul: Spirlea - Plaiul Foii. A mers exact cum m-am asteptat: la nici jumatatea coborarii pana la izvor, ficatul, neantrenat anul asta pentru abuz si crescut de mic cu Ursus. incepe sa protesteze. Asa de rau incat sunt momente in care mi se taie respiratia. Ma opresc in bete si imi revin, de mai multe ori. Exact durerea care ma macina acum vreo 2 ani, cand incepusem sa-i dau mai tare...

Platul spre Plaiul Foii l-am alergat, ca de obicei, integral si in scarba. Singura motivatie care m-a ajutat, ca de obicei, sa o iau din loc de la PA a fost ca urma bucata mea preferata: Diana.

Foto: Andrei Tanasie

Are rost sa mai zic? Nici pe Diana nu a fost cum imi doream. Am depasit tot ce se vedea, dar greu de tot. Muschii indaratnici parca nu mai aveau forta de altadata. Pe sus pe la refugiu, impreuna cu alt concurent, ne dam seama ca avem 5 ore de la start, asa ca ii dam tare la coborare. Tare el, ca mie incepusera muschii aia nenorociti sa se blocheze. Dau cu piciorul intr-o radacina si mi se blocheaza efectiv tot piciorul, de sus pana jos. Cu o durere groaznica, fac cativa pasi si il deblochez. Se termina cararea prin padure si, pe plaiul de la Coltii Chiliilor, ficatul tine neaparat sa imi aduca aminte ca exista. Din nou mi se taie respiratia si stau aplecat peste gardul manastirii, nu-mi permit sa injur chiar acolo.

Durerea m-a tinunt constant pana in Zarnesti, cu mici pauze cand nu mai aveam aer. Am pescuit de pe drum un baiat cu moralul jos si l-am pus sa alerge in spatele meu. Bucata din oras, ca de obicei, a necesitat o forta psihica imensa pentru a pune un picior in fata celuilalt. Dar, impreuna cu tovarasul meu de drum, trecem finish-ul sub 6 ore.

Foto: Cindy

Febra musculara m-a tinut pana joi. Miercuri inca nu eram in stare sa cobor scarile fara sa ma tin strans de balustrada. Tot pe cand a trecut febra, au aparut si rezultatele. Timpul meu este de 5:53:49, locul 91 la general si 35 la categoria mea de varsta, dintr-un numar de concurenti de vreo 350 (cam 425 cu fete cu tot), respectiv 150 la categoria mea . Adica undeva la sfertul clasamentului. Cu un timp cu nici un sfert de ora mai prost ca anul trecut. Ce pot sa ma gandesc? Oare ce as fi scos daca m-as fi antrenat un pic anul asta. Nu-i nimic, la anu' o sa fie altceva.

Si ca sa fim siguri, anul asta m-am analizat cu ajutorul ultimului gadget, smartphone-ul cu GPS si aplicatia SportTracker, cu care am putut sa vad unde am mers prost si as putea la anu' sa recuperez:

Astfel:
- pe primii 5 km, urcarea spre Botorog, o medie de 11 km/h nu e foarte proasta, as putea totusi sa adaug acolo 1 km/h cu putin antrenament si o incalzire mai buna
- vitezele medii de 9,5 km/h, respectiv 9,7 km/h de la Spirlea la Plaiul Foii si de la Coltii Chiliilor in Zarnesti sunt INACCEPTABILE. E drum in coborare usoara, trebuie sa alerg mult mai repede. Terenul e usor. La anu' o sa incerc sa alerg cu un 12-13 km/h cel putin, n-ar trebui sa fie o problema.
- am petrecut jumatate de ora de stat si facut pauze - o mare parte au fost cele date de durerile de ficat. Daca imi antrenez un pic ficatul, castig mult

Astfel, analizand datele foarte utile obtinute de la antrenorul electronic, mi-am fixat un target pentru anul viitor. Dar nu-l spun, il tin pentru mine si om vedea ce-a iesi in 2012. Pana atunci, urmeaza o iarna lunga cu alergari prin zapada. It's gonna be fun!

Alex Itu... Piatra Craiului Marathon

2011-10-21T02:44:00.000-07:00

October 2, 2011

Yesterday was a great day … I’ve manage to finish the famous MPC – Piatra Craiului Marathon. It was a great experience, one of the most thrilling of my life. Before going into details I would like to say a few words about this marathon.

First of all, we are not designed(normally) for running ~42 km (through the mountains). You know what happened to the Greek guy who ran from Marathon to Athens to announce the victory? He died after saying “We won?” So this competition in general is very hard. Another thing is that normally you don’t have enough energy/resources to finish this race just from food/gels/bars that you eat in that day. So the body will consume the fat/muscles to keep you going till you reach the finish line. So with this thought in mind the next natural question is: Why the hell would you want to do it? This is a tricky question. Although the number of participants has grown lately in this type of competitions, a small number a people is willing to participate to a marathon. The reason (in my opinion) is that they enjoy the mountain, the nature and they want to push their limits to the extreme. This was my motivation anyway. I never run more than 18 km in my life so it was quite a challenge for me. Also another motivation (at least for me) is to be able to cross the finish line. I will never forget that feeling. My whole body was shivering as I was approaching the finish line, the crowd was encouraging me and with a final push I’ve did it.

MPC has aroud 2100 m in height difference, with two major climbs. This is the profile (taken from MPC official site)

As you can see the climb to Diana is the steepest and after 25 km will really kill you . While approaching Diana the climb I think is around 45 degrees …

The marathon was beautifully organized. On 1′st of October, in the center of Zarnesti, 478 people were anxious to start running in the sixth edition of MPC. While AC DC was singing Highway to Hell we’ve started to run at around 9.15 AM. This melody will turn out to be very true for me. The first 2 km are for warming up until you reach Gura Raului and than the route goes on a rocky road. After we’ve reach Botorg the route takes a slight left turn and than most of the people will stop running because is a bit steep. After 10 minutes thorough the woods on small roads we were approaching the main road from Magura village. The main road is a sequence of ups and downs till you reach Casa Folea than I remember we took a right turn and we’ve started to climb. I really enjoyed that all people were encouraging us, making a lot of noise and applauding. Maybe that’s why MPC is so special ? I thing its only part of the story… but very important. My problem was that from Casa Folea I’ve begun experiencing a very common ache on my right knee. Its common for me because since 2009 it became a constant problem in my mountain related activities. Its called ITB – Iliotibial Band Syndrom. This year I had problems only in February and I thought that I’m through with this shitty problem … but I was wrong. Luckily I’ve bought 2 Ketonal pills and I took the first one there. As we were approaching Saua Joaca my left knee begun to hurt also . It was the first time in my life when I was experiencing this problem on both of my knees in the same time… and what timing. My first thought was: “Ok, shit happens I will abandon at Plaiul Foii”. As I was approaching La Table I felt a powerful sting on my right ankle, I’ve stopped right the way … wtf now my ankle is giving up. Luckily it was a wasp . I’ve removed it and start running again. Thoughts were crossing through my mind: “Will I be able to reach Plaiul Foii, why I’m so unlucky, fuck it I didn’t had problems on Mont Blanc and now I can’t finish MPC … hmm maybe this wasp venom will help me … will it have anti - inflammatory effect? ” In a couple of minutes I’ve reached La Table, refueled and started to run again … the pain on my knees increased a bit but I was determined to continue. I can’t stop now, I have to continue, I’m not a quitter. Slowly I’ve started the climb towards Saua Funduri, the first serious climb of the day. My heart was pumping hard, I had also some gel from Sponser (which is reaaaly helpful) and although my knees were not pleased I’ve started to pass a lot a people. The climb is steep and is almost impossible to run it, but I was climbing hard and constantly. Close to Saua Funduri I took the second Ketonal pill. After 2 h and 20 minutes I was at the highest point of the day… but now I had to go down and my knees will start to shout. And I was right . But I can’t stop now, I will not quit now, I can’t … I can go to Plaiul Foii on my feet. From Saua Funduri there is a dangerous section with fixed ropes, rugged terrain and a lot of rocks. Maybe the pills were making their job and strangely I was enjoying pain. I was running like a mad man… I was looking forward to jump like a deer on rocks, to climb, to descend … my knees were hurting but strangely I was enjoying it. Maybe that’s what MPC is all about enjoying the pain ? , for me it was anyway. I was passing a lot of competitors and I was behaving weird, it was like I’ve eaten something else … kerosene maybe? Its strange…. how I can run like this? Its not normal for me. Shortly I’ve reached Spirlea, drink 3-4 cups of water, isotonic drinks and everything it was available on the table and started to descend. Again I was behaving weird. I was going down reaaaly fast, my knees were screaming and I didn’t care. I was certain that I will reach Plaiul Foii. I didn’t stop at all … I was in another dimension. I reached Plaiul Foii after 3 hours and 30 minutes. I had a few refreshments and started again. There was the perfect place to have another Ketonal but I’ve bought only 2 . Big mistake. After 1 km the route takes a slight right turn and the piece de resistance starts … the climb to Diana. When climbing my knees were not as painful as on flat ground or when descending so I didn’t stop at all. A nice guy from Valea Jiului was in front of me… we had some short conversations just to keep our mind not thinking about this awful climb. Eventually we’ve reached Diana and it was a big relief. Another problem that I was having since I was running like a mad man on Marele Grohotis … cramps on my lower legs. There were times when the muscle was literally blocking … but again I wasn’t stopping. I was stretching it and continue. From Plaiul Foii to Diana it took me and my companion 1 hour. The time was really good for me. Normally you can reach from Diana the finish line in 1 hour because is mostly going down …. but I was not a normal guy. My knees were screaming at me on descending. Why we cannot climb till we reach the finish line??? Why ??? Finally I had to stop running. My knees eventually won… I was really sad. The competitors that I’ve passed when going up to Diana now were flying besides me.After 20 minutes I’ve reached Coltul Chiliei and the slop was a bit mild so I’ve started to run again … my knees were shouting again but the pain was almost bearable… Soon I saw Zarnesti city. What beautiful site. My torment will soon end. The route was pretty much flat with mild descends and I knew that if I stop I will not be able to continue…. but I was really thirsty and I slowed up a bit the rhythm to reach my water bottle… it turned out that it was enough again for my knees to win again. This time it was for good … I could have finish the marathon with a much better time, but now I just wanted to finish. After a few km I’ve reached flat ground … should I try to run again? Hmmm… they hurt really bad. Lets give it a try though. One step, 2, 3, … hmmm I think I can do it. And I did. I’ve reached the finish line eventually. The people from Zarnesti probably saw my ridiculous grimace which was hiding the pain and they encourage me big time … thank you. It was very important. So important that in my last few hundred meters I’ve accelerate a bit (probably 1 km/h ). And I’ve crossed the finish line … what an experience, what a feeling. Its unbelivable. Against all odds I’ve finished. Wow. I still cannot believe it as I’m writing right now.

Now a few words about the marathon as I felt it. I believe that the marathon is a constant battle between the mind and the body. If the body wins you abandon, if the mind wins you cross the finish line. There are numerous stories about the famous wall that marathon runners hit after some time. The wall is said to be the point when your body starts to burn fat instead of carbs. The fat is less energy efficient and its much harder to process … so you hit the wall big time. The body will tell you to stop, the mind though will push you forward. The body will hurt, but you continue, my knees were screaming 30 km at me, I’ve continued. My muscles were blocking from time to time, but I’ve continued. I strongly believe that 70% is the mind and the rest is training. No matter how hard you train (as an amateur) you will eventually hit the wall, or you knees will hurt or your muscles will block… but with a strong mind YOU can continue. And I strongly BELIEVE that THIS is the greatest ACHIEVEMENT that you will win after this experience. I think now that this is the best answer for the question from the beginning of my post. Of course its healthy to run, but you can take this ACHIEVEMENT and use it in your daily life. You are not a quitter, you can do even the impossible against all odds, so what stops you to do an impossible task in your daily activity?

Before going to the pictures session (I will update this post if I will retrieve more pictures) some words regarding this activity. Although I have written in an optimistic way this post, be advised that its dangerous to run in the mountains. Now as I’m writing, my whole body hurts … I can barely move, I can’t bend properly my legs and 2 nails from my legs will fall. So that’s also what I’ve got after this run… But… in 2-3 weeks I will be as good as new so if I knew what it will happen after, I will do it again without even thinking.

Its hurting really bad

My lucky number

This is really demanding so it can happen to you also … its a bit grouse I know

A great atmosphere…

I could barely climb down from the stage

And my achievement, my proof that even the impossible is possible if you REALLY want it.

That was MPC for me, a great competition… a battle that I won, a wonderful run in a beautiful mountain, a great atmosphere. In the end I would like to thank Lucian for creating this event and to his team and all the volunteers that made it possible. Great job you guys and I will definitely be a competitor next year. http://alexitu.wordpress.com

Prietenilor mei...

2011-10-19T11:47:00.000-07:00

de Cristian Torică

Am citit în fiecare an relatările/poveştile/ comentariile celor care au participat sau doar au asistat la acest eveniment (dacă aş zice ca e doar un concurs aş fi nedrept) şi de fiecare dată mi-au stârnit emoţii foarte puternice. Simţeam imboldul să împărtăşesc (în scris) şi eu bucuria traită la fiecare început de octombrie, dar de fiecare dată amânăm. Se pare totuşi că momentul a sosit... simt nevoia ca unii oameni din jurul meu să ştie (poate mulţi din ei deja o ştiu) câtă fericire au putut să îmi aducă.

Toată povestea cu MPC-ul a început în 2007 când Dana (Dana Grădinaru) mi-a zis în timpul unei ture prin Bucegi pe la începutul lui septembrie de acest concurs (în acel moment mai fusese o singură ediţie a MPC-ului, în 2006) şi de atmosfera frumoasă care se creează. Nu a trebuit să insiste prea mult; iubeam muntele, aveam o condiţie fizică bună (nu cred că îşi are loc aici falsa modestie :-), iar provocările noi mă incita... Toate condiţiile erau îndeplinite.

Mulţumesc Dana pentru scânteia care a aprins un foc atât de frumos!

Au urmat câteva ture în marş forţat pe la munte (un soi de antrenament) şi apoi ziua concursului. Îmi amintesc că era o zi senină şi răcoroasă de octombrie. Nu prea ştiam eu "cu ce se mănâncă" o astfel de cursă, dar adrenalina eliberată în sânge de o nouă provocare (montană) îmi dădea o senzaţie pe care nu am să o uit prea curând.

Şi pentru că povestea asta nu e menită sa fie despre mine, ci despre oamenii din viaţa mea, hai să îi întâlnim.

Puţin după urcarea în satul Măgura întâlnesc doi alergători, cel mai în vârsta îi tot dădea sfaturi celuilalt despre modul de abordare a cursei: "ia-o încet, nu te forţa de la început, paşi mici şi deşi la deal"... Ce să mai zic, părea că ştie ce vorbeşte aşa că am alergat în spatele lor până undeva pe la Umerii Pietrei Craiului când bateriile mele au spus că e cazul sa o las mai moale. Au reuşit să îmi facă în mod indirect abc-ul alergării montane şi în plus m-au surprins cu jovialitatea şi buna lor dispoziţie; mă simţeam tratat ca "unul de-al lor". Aşa i-am întâlnit prima dată pe Daniel Marc (profu') şi Dan Spulber. De atunci le caut compania în fiecare an la MPC.

Tot în acel an am mai cunoscut un om care m-a impresionat. Coborând sub ameninţarea unor "cârcei", de la Spirlea spre Plaiul Foii, când să sar peste râu (pe la bariera) inevitabilul s-a întamplat. Mi s-a pus un carcel fix când eram în aer aşa că am aterizat pe malul celălalt în fund. Cu câteva momente în urmă îl depăşisem pe Ioan Neagu, care apoi ajuns în dreptul meu s-a oprit din cursă să mă ajute (cred că faţa mea schimonosită de durere ducea cu gândul la o accidentare mai gravă). Ţin minte şi acum geaca galben-verzuie... o culoare uşor de urmărit şi pe drumul de la Colţul Chiliei până în Zărneşti (era cu câteva sute de metri în faţă) a fost ca un ghid pentru mine. De atunci întâlnirea cu el a devenit ca un tabiet al fiecărei ediţii MPC.

Toată experienţa trăită în acel an a fost atât de puternică încât m-a făcut să îmi doresc să nu lipsesc în niciun an de la acest eveniment.

În 2009 am venit cu gânduri mari. Eram (probabil) în cea mai bună formă de până atunci. Totuşi "universul" a vrut altceva decât ca să-mi îmbunătăţesc timpul. Pentru "a-şi atinge scopul" a trimis ploaie în ziua concursului... multă ploaie, ceaţă şi vreme mohorâtă. Alergam de câteva minute bune împreună cu alt concurent şi ţineam privirea în pământ ca să ne protejam de ploaie. Nu mult după PC. La Table am ieşit de pe traseu fără să observăm. Până să ne dăm seama de acest lucru şi să reuşim să ne întoarcem în cursă au trecut 50 de minute (am facut un ocol de aproximativ 5 Km din câte îmi amintesc că indica GPS-ul lui Cosmin Popa). Atunci am fost destul de supărat de situaţie (cunosc destul de bine Craiul şi mai eram şi la a treia participare). Acum de fiecare dată când mă întâlnesc cu Cosmin râdem de întâmplarea aceea. Anul următor Lucian a pus în locul în care noi am iesit din traseu un buştean mare "cât o zi de post" aşa încât nici "orbii" nu se mai puteau rătăci pe acolo.

În alt an (sincer nu îmi mai aduc aminte exact la ce ediţie) l-am ajuns din urmă la Diana pe Alexandru Fodor. Eram foarte obosit şi cu rezervele energetice aproape de zero. M-a întrebat de unde am atâta energie (nu ştiu cum se vedea din exterior dar eram foarte obosit), iar vorbele lui au avut efectul celei mai bune îmbărbătări. A fost ca şi cum mi-a întins o mână cu energizante.

Anul ăsta a fost iar unul special la MPC (ca de fiecare dată) prin trăirile pe care le-am avut. Una din ele a fost frustrarea. Anul ăsta anumite conjuncturi au făcut ca antrenamentul sa fie extrem de sărăcăcios şi nesistematic, dar nu mi-am pus nici un moment problema neparticipării. După ediţia din 2010 (pentru care m-am antrenat cât de cât, urmărind un program) a fost foarte frustrant anul acesta să îmi văd/simt corpul că "nu mă mai ajuta" în momentele în care ştiam că ar trebui. Efortul de a urca până la Diana anul acesta mi s-a părut enorm şi m-a secat de ultimii stropi de energie. Picioarele erau de mult instabile şi genunchii fierbinţi. Trebuie să recunosc că aveam în cap şi ruşinosul gând al abandonului. La coborâre, lipsa de antrenament a mai cerut un tribut, de data aceasta ficatul! Eram oarecum relaxat... nu mai aveam nimic de dat, toate armele şi resursele fuseseră scoase la iveală.
Inspiraţia de moment îmi spune să fac o ultimă forţare pe coborârea spre Colţul Chiliei şi să îl depăşesc pe Paul (i-am aflat numele ulterior). De atunci şi până la finish distanţa dintre noi nu cred că a fost mai mare de 100 de metri; presiunea oarecum constantă a fost singura mea ratiune de a termina cursa pe ultimii 8 km până la Zarnesti. Fără Paul probabil că m-aş fi aşezat în iarbă şi aş fi cedat comodităţii şi razelor soarelui care tocmai ieşise din nori. Am stat de vorbă după finish dar nu cred că am apucat să îi mulţumesc pe deplin pentru victoria pe care mi-a dăruit-o. O victorie asupra limitelor mele, asupra tentaţiei comodităţii, o victorie a minţii asupra trupului (a fost prima oară când după ce am trecut linia de sosire preţ de 2 minute nu am putut literalmente, să stau în picioare).

Şi să nu uit, frumoşii "anonimi" care de atâţia ani încoace îşi iau tălăngile şi se "întind" de-a lungul traseului sau ies în porţi şi încurajează participanţii. Voi asocia tot timpul ediţia din 2008 a Maratonului Pietrei Craiului, cu grupul de copii de la Şcoala Generală 1 din Zarnesti care ne aşteptau la ieşirea din padure spre satul Măgura, plini de tălăngi, urale şi voie bună. Mi-au adus aminte de atmosfera din transmisiunile în direct de la etape de Cupă Mondială de schi alpin sau schi fond, doar că acum noi eram "în direct". Din acel an povestea se repetă la fiecare ediţie, deşi elementul surpriză a dispărut, emoţia pe care o simt când trec pe lângă ei este aceeaşi.

"Supliciul" la care îmi supun trupul naşte (cred că în mintea multor participanţi la MPC) an de an întrebarea: De ce? Răspunsul meu: Pentru că MPC-ul îmi oferă unele din cele mai intense emoţii, pentru că întâlnesc oameni frumoşi, pentru că îmi căleşte psihicul, pentru că mă epuizează fizic! Şi toate acestea condensate într-o singură zi.

Şi acum tuturor celor care se implică în organizarea şi susţinerea Maratonului Piatra Craiului:
"Dragi prieteni ştiu că sună a clişeu şi poate părea perimat ce zic, dar chiar aşa este: VĂ MULŢUMESC CĂ EXISTAŢI!

Şi pentru că istorioara asta e doar o scurtă "inventariere", o trecere în revistă a unor trăiri, m-am gândit să o las cu final "deschis", să nu o închei!

Pe anul viitor!

Maratonul Piatra Craiului, locul 3 cu multă durere...

2011-10-18T02:30:00.000-07:00

de Ciprian Balanescu

Și acum mă simt emoționat când mă gândesc la Maratonul Piatra Craiului – Salomon, chiar dacă au trecut zile bune de atunci. A fost o cursă extrem de frumoasă, extrem de grea, în care am avut bucuria să concurez alături de unii dintre cei mai buni alergători montani din România. Am fost alături de ei, am concurat umăr la umăr, iar în cele din urmă, zic eu, m-am ridicat la înălțime, clasându-mă pe un onorant loc 3 în clasamentul general.

Nu sunt un alergător profesionist, cu atât mai puțin unul montan. E cu totul alt sport, îți trebuiesc alte calități, trebuie și un antrenament specific. E ca și cum un vitezist ar lua startul în proba de maraton. Dar îmi place să alerg, îmi doresc mereu să particip la MPC, care rămâne un concurs de suflet pentru mine.

Anul acesta a fost al treilea meu start la MPC. A fost o dimineață frumoasă pe 1 octombrie la Zărnești. Ca niciodată, cald, senin. Lume multă, ca de obicei, mult entuziasm din partea alergătorilor și a organizatorilor (un mare bravo lui Lucian Clinciu).

Deși cald, au fost momente în care mă lua cu tremurat puternic. Straniu, nu? Erau emoțiile. Sincer, am avut emoții foarte mari. Erau nerăbdarea și tensiunea după un sezon greu, pe care vroiam să îl închei tot cu bine. Îmi doream să am o comportare cât mai bună la MPC, să fiu pe podium, să câștig, dacă se poate.

Am plecat din linia a doua a plutonului. Nici măcar nu am auzit când s-a dat startul. Emoțiile au început să dispară treptat-treptat, pe măsură ce alergam. Am pornit în forță, dar am început să mă temperez imediat, știam că e foarte important să fiu atent, la traseu, la concurenți. M-am poziționat în spatele lui Adi Bostan și mi-am propus ca acolo să rămân, să nu forțez, căci știam că nu am pregătire specifică și că la un moment dat mă va lovi greul.

Pe prima urcare, până am ajuns în creasta Pietrei Craiului, totul a mers bine. M-am simțit perfect, picioarele mă ascultau, suflul era bun. La coborâre, Adi a început să forțeze, mi-am dat seama că este mult mai rapid decât mine pe corzile de coborâre. Am forțat până la limita siguranței mele, eram singur, picioarele o luau razna în anumite momente. M-a depășit și Florin Vlad. Am încercat să țin ritmul cu el, deși alerga foarte repede. Greul începuse pentru mine. Coborârea către Plaiul Foii nu mi-a plăcut niciodată, se aleargă pe grohotiș, pe teren foarte accidentat. M-am împiedicat de câteva ori, am căzut, în minte îmi treceau deja fel de fel de gânduri, vroiam să abandonez.

Trebuia să îmi revin. Geluri, hidratare, cât mai mult lichid. Ușor-ușor mi-am revenit, dar picioarele îmi erau grele și nu mă ascultau. Mi-a fost tare greu, am avut parte de durere.

Ajung în Plaiul Foii. Deși mă simțeam ceva mai bine, lăsasem ritmul mai moale, ba chiar nu mă părăsise gândul să abandonez. Spectatorii m-au încurajat, îmi spuneau că primii în fața mea sunt doar la 3-4 minute distanță. Nu prea m-a ajutat asta, căci cel mai mult simțeam că trebuie să mă lupt cu slăbiciunile mele și cu durerile care mă încercau. Am băut trei pahare cu apă și am continuat.

Urma urcarea de la Diana. Cireașa de pe tort, cum se spune. Urcare abruptă, lungă. Am mers singur, în ritm alert. Priveam în spate, nu era nimeni. La punctul de control Valea Urșilor arbitrii îmi spun că Adi și Florin au un avans față de mine de circa 7-8 minute. Mi-am dat seama că nu pot să îi mai ajung. Încep să alerg pe coborâre, rapid, dar fără să risc. Apoi, accelerez puțin pe alergarea de pe poteca ce duce în Zărnești, deși durerile din picioare nu scăzuseră.

Trag de mine în continuare, abia pe ultimii 20 de metri ai cursei realizez că totuși sunt al treilea, sunt pe podium. Și am început să mă bucur cu adevărat. Termin cu bine, mai am puterea să îi felicit pe Adi și pe Florin, apoi mă așez pe jos. Nu mai puteam.

Maratonul Piatra Craiului-Salomon rămâne așadar una din cursele la care țin foarte mult. E greu, tare greu acolo, dar și atât de frumos.

Se apropie sfârșitul de sezon, unul dintre cele mai bune ale mele. Un sezon în care am fost susținut de Isostar, Ideal, Shimano, Suunto, Salomon, Skoda Enduro, Sportsworld. Mulțumiri tuturor. După cum trebuie să aduc mulțumiri speciale și lui Steven van Groningen și lui Francois, care m-au ajutat când aveam mai mare nevoie.
www.ciprianbalanescu.ro

Foto: Ovidiu Cosma, Silvia David.

Florin Vlad, Adi Bostan, Ciprian Balanescu

Andrei Ţale...Maraton Piatra Craiului 2011

2011-10-13T14:23:00.001-07:00

Este prima relatare pe care o scriu despre pasiunea pentru alergarea montana, asa ca o sa incep cu o scurta introducere.
Povestea mea cu maratoanele montane incepe accidental undeva prin vara anului 2009. Eram anul I si vroiam sa ajung la finalul verii la un festival de muzica rock de prin Targu Mures impreuna cu un prieten bun. Atunci am gasit si site-ul unui maraton montan cu premii care puteau sa ne asigure periplul nostru catre festival.
Ii zicea Maraton 7500 de la diferentele de nivel, era la prima editie, avea vreo 90 de km de parcurs si era in echipe de doi. Cat de greu era sa fie? Sa castigi, desigur.
Iubeam muntele, facusem atletism cand eram mic, tot ce mai aveam nevoie era "doar" un partener de suferinta. L-am sunat pe Vlad cu care trebuia sa merg la festival, i-am spus in 2 cuvinte de planul diabolic si deja aveam partener pentru maraton. Am mai avut o scurta intalnire cu el intr-un McDonald's sa ii arat harta traseului pe laptop, regulamentul, sa facem un plan scris cu mancarea, echipamentul, locurile in care o sa dormim pe munte..si gata - am plecat! Cu trenul pana la Sinaia. De acolo aveam sa facem auto
stopul pana in zona concursului. Planul era desigur sa castigam concursul si nu sa ne interesam cum ca trebuia parcurs un drum lung, neasfaltat, de cateva zeci de kilometri pana la Padina...
Oprim un tir in Sinaia si ajungem cu chiu-cu-vai pana la Moroieni, locul in care s-a filmat Borat (the movie) si totodata locul unde se termina drumul de asfalt. Eram intr-o alta lume acolo, intr-o mare de tigani negustori care ne aruncau priviri amenintatoare doar pentru ca eram imbracati in negru si aveam bocanci grei in picioare. Decidem sa ne oprim rapid intr-un magazin, facem plinul si fugim spre drumul catre Padina. Aici aveam sa am primul contact cu niste maratonisti montani, oameni de exceptie: Gianina si Alin! Veneau tocmai din Timisoara si ii asteptau pe Hoinari (Elena si Alex), de al caror blog aveam sa devin dependent mai tarziu. Am ramas atat de puternic impresionat de pasiunile lor, de turele lor, de cat de multa placere puteau sa gaseasca in alergat si felul in care o descriau incat am luat imediat o decizie. De atunci, in doar 2 ani au urmat nici mai mult, nici mai putin de 21 de concursuri in care am pus serios inima la alergat. La propriu si la figurat.
Continuarea cu M7500 era destul de previzibila, chiar si pentru noi. Aveam sa abandonam dupa doar 3/16 checkpoint-uri, in timp ce timisorenii castigau concursul la mixt. A fost singurul concurs la care am abandonat. A fost greu, nu stiam sa pierd. Atat de greu incat m-am certat cu Vlad pe care il impinsesem pe urcarea spre Piatra Arsa - la propriu. Am plans pentru insucces, dar nu stiam ca aveam sa castig mult mai mult in schimb.

01.10.2011 - "If you're going through hell, keep going." - W. Churchill

La MPC m-am gandit tot anul: din martie de la Postavaru Night, organizat tot de Lucian Clinciu pana pe 30 septembrie - seara cand mi-am impus sa ma gandesc la orice altceva, mai putin la MPC. Ca sa adorm...
De fiecare data cand discutam despre MPC, pulsul incepea usor-usor sa creasca si nu neaparat pentru ca eram nerabdator sa-l alerg, sa simt atmosfera unica de pe traseu, ci pentru ca imi era foarte frica sa vad rezultatul unui an cu 13 concursuri, dintre care doar la unul dintre ele am participat la proba full - maraton. Unde ma aflu? Cat de departe sunt de maratonisti? Cat de mult pot sa recuperez fata de editia trecuta unde stiu ca am facut o cursa de care am fost foarte multumit? Aici este locul in care poti sa-ti incerci limitele, sa-ti masori puterile cu ceilalti. Aici vin toti alergatorii montani din Romania.
Dupa o "cearta" in primavara intre doctorul de medicina sportiva si genunchii mei am fost nevoit sa alerg numai semi-maratoane. La momentul respectiv am simtit ca s-a prabusit cerul peste mine, dar cu timpul m-am adaptat si chiar am inceput sa iubesc semi-maratoanele. Fiecare proba are frumusetea ei: daca la maraton lupta cu tine este mult mai puternica, felul in care abordezi cursa si psihicul pot decide usor soarta concursului, la semi-maraton trebuie sa fii foarte bine pregatit fizic, sa ai explozie, sa dai ce ai mai bun inca de la inceput. Exact ce nu stiu eu sa fac..
Dar aici nu mai am scuze, este o cursa lunga la care trebuie sa inteleg ca daca am o strategie care sa se muleze pe mofturile organismului meu, atunci cu siguranta voi putea da totul.
Anul acesta am reusit sa "virusez" cu alergarea montana un prieten bun cu care am venit si pe la ultimele concursuri. Cu Alex m-am antrenat la stadion, pe dealuri, la long run-uri, chiar si la nefiltrate:-) Cu o saptamana inainte de start incep sa mananc multe fibre, grasimi, proteine si carbohidrati. Nimic nu intra usor in stomac atunci cand esti atent la ce mananci. Mai ales slanina la care literalmente inchid ochii cand mestec. Alergarile usoare le-am dat cu o saptamana inainte, acum trebuie doar multa odihna. Ultimul plan pe care incerc sa-l mai bifez la final este cel motivational si felul in care voi aborda cursa. Incep sa ma uit la pozele din anii trecuti, deschid clip-uri pe youtube, citesc review-uri de la ultra trail du mont blanc, ascult interviuri cu alergatori si gata: sunt bomba cu pulsul la 200 pe scaun si cred ca am o strategie buna! Pot sa plec spre Zarnesti...
Ajungem pe seara la Caminul Cultural, ridicam kit-urile de concurs si plecam spre Bran sa punem cortul. O ultima gustare si ne culcam. Incep sa ma gandesc la zboruri cu parapanta, la zebre, incerc chiar sa numar oi, fac orice care m-ar putea lasa sa adorm. Reusesc intr-un final si ma trezesc la 6. Mananc niste paste cu branza si ma culc iar, pana la 7 cand ma trezesc sa strangem cortul. In regulament este prevazut "echipament obligatoriu". Suntem in intarziere, asa ca ma imbrac in masina: pantaloni si maneca lunga. Auch! Iau pantalonii scurti cu ciorapii de compresie si o bluza cu windstopper pentru zonele expuse de creasta unde anul trecut a fost lapovita.
Schimb intentionat doar cateva cuvinte cu cei din jur si...START! Suntem 500 de oameni care alergam spre munti. Se pleaca tare, deja nu mai e o surpriza pentru mine. Nu intru in jocul altora si imi gasesc ritmul langa Cornel Spiridon, cu care ma si opresc pana inainte de Fantana lui Botorog din motive fiziologice. Shu-shu, shu-shu si intram iar in pluton.
Vreau sa tin cat mai mult la strategia facuta de acasa: vreau sa alerg negative split! Plec cat mai incet, in ritmul meu, sa nu cad psihic si sa ma demotivez daca ma vor depasi multi la mijlocul sau pe finalul traseului si prefer sa-i las sa o faca inca de la inceput. Atacul e pregatit dupa "La Table" cand trebuie sa depasesc usor si constant pana la final.
Al doilea lucru important pe care trebuie sa-l iau in calcul este sa nu ma gandesc deloc la corp, pentru ca altfel incepe sa ma doara. Aici folosesc alt plan pentru a ma ajuta: impart traseul in 3 parti imaginare pe care le voi dedica unor persoane sau locuri dragi mie.
Asadar, pe prima parte, pana "La Table" am decis sa admir peisajul pitoresc din Magura la un ritm de alergare usoara. Logic, planul de acasa nu se potriveste cu cel de la fata locului si incep imediat sa ma panichez. Deja il pierdusem din vedere pe Cornel si asta nu e bine. Alerg prea incet, trebuie sa cresc ritmul asta nenorocit din care parca nu pot sa ies fara sa ma doara "splina". Trebuie sa ma mint cu altceva, trebuie sa ajung in spatele unui cunoscut sa tin ritmul constant. Zis si facut. In 2 minute ajung in spatele lui Adi Valean, stau putin pana imi reglez ritmul. La Casa Folea il vad si pe Cornel si incep sa ma linistesc. E deja mult mai bine, alerg bine, nu ma doare nimic, incep sa ma bucur cu adevarat de peisaj. Ajung "La Table" intr-o ora si 14 minute, bag rapid primul gel si plec in acelasi timp cu Daniela Marin.
Trecem de Stana Grind si pe urcarea din padure spre Saua Funduri se schimba lucrurile: este portiunea pe care i-am dedicat-o lui Adi Fako, plecat acum in expeditie in Himalaya. Cu Adi am fost la Apuseni, Hit the Top, Maratonul de Noapte si la Geiger. De la el am invatat sa trag "ca animalu" la deal si urcarea asta e a lui. Simt ca pot sa alerg pe urcarea asta fara sa fortez ritmul. "Scuze, scuze", depasesc in continuu si il vad in departare pe Alex Fodor. Cannot be! Intre noi nu mai este nimeni acum, doar 50 de metri de recuperat pentru mine. Las capul in jos, infig betele adanc si continui sa ma gandesc la Adi, la Himalaya, la Cho Oyu. Nu trec nici 3 minute, ridic capul si surpriza: stancaraia de la Funduri si tricoul galben al lui Alex sunt acum in fata mea. Iau betele intr-o mana si incep sa alerg: parca cu putina rusine, dar cu mult respect ii depasesc pana in creasta pe Alex Fodor si pe Istvan. Toate depasirile de acum pana la final aveau sa fie momente "de premiera" pentru mine. Erau oameni pe care nu apucam sa-i vad deloc intr-un concurs, doar la finish.
Din creasta, doar coborare pana in Valea Urzicii. Prima portiune este pe stanci colturoase si nu se poate alerga. Organizatorii au montat funii cu noduri si salvamontul este si el aici. Ma incurca destul de mult betele pe coborarea asta, dar decid sa nu folosesc deloc funiile si imi dau drumul pe stanci rapid pana la jnepeni, de unde specialitatea casei: coborarea pe grohotis. Ma duc cu tot corpul in jos, simt ca zbor! E superb, un sentiment greu de descris..
Merg asa bine pe coborarea din Valea Urzicii ca mi-e greu sa fiu atent unde calc - terenul este foarte accidentat: bolovani, stanci, grohotis, radacini mari de copaci la care din cauza vitezei e greu sa fii atent si sa calculezi in aer, in cateva milisecunde, locul in care vei pune piciorul. In schimb reusesc sa calc numai pe varfuri si chiar sprintez de multe ori la finalul coborarii. Imi iau astfel demaraj pentru jumatate din urcare. Sunt 3 kilometri cu urcari-coborari alternate in care incerc sa alerg continuu. Reusesc sa trec si de Radu Diaconescu cu care schimb 2-3 vorbe. Incep sa-mi fac griji cum ca as fi prea in fata si nu as putea sa sustin finalul maratonului. Se pare ca avem acelasi obiectiv, tragem la 5ore.
Plec in viteza spre Umeri, traseul merge paralel cu creasta aici, este magnific - se alearga pe curba de nivel. Zboooor!

off to never-never land!

Alerg cu viteza foarte mare aici, de speriat turistii, care coboara 2m pe grohotis sa ne faca loc. Mai prind un concurent aici, il vad apoi si pe Gica pe langa care trec in viteza. Ba, ce dracu'?!? Trebuie sa fiu realist: cel mai probabil m-au entuziasmat cateva depasiri pe care nu credeam ca voi fi in stare sa le fac in concursul asta si acum alerg cu motivatia si adrenalina in blana! E clar, la Plaiu Foii o sa fiu mort. Ceea ce nu este prea departe de adevar. Fac Spirlea - Bariera Plaiu Foii in 14minute, doar putin mai slab ca la antrenamente. Atunci am scos 12minute si nu eram dupa atatia kilometri. Dupa bariera urmeaza plat, mor de frica. Stiu cat de important e sa alergi portiunea asta. Aici e prima oara cand ma uit in spate. Si ma uit iar. Si iar. Din 50 in 50 de metri.
Vad elicopterul plecand din Plai si cred - pe moment ca pleaca in salvarea vreunui participant. Ma gandesc iar la Adi, la cat de complexe sunt salvarile cu elicopterul in Himalaya. Daaa...si revine motivatia! Exact de ce aveam nevoie aici. Bum, sprint pana la checkpoint unde ma asteapta un prieten cu bicicleta. Il citesc din priviri ca e cam mirat sa ma vada si asta nu poate sa faca decat sa ma incurajeze. Scot ultimul gel, dupa care 2 pahare de apa, 2 de izotonice. Ma uit pe masa si nu stiu ce sa mananc, simt ca nu gandesc prea lucid si le spun doar ca mi-e foarte foame. Cineva imi recomanda branza, cineva un ceai cald, altcineva struguri. Le spun ca nu vreau struguri pentru ca mi-e frica sa nu fermenteze in stomac si sa ma tina la alergarea de dupa Coltul Chiliilor. Mai aveam doua variante: ceai cald sau branza. Iau un strugure in mana si fug! Am stat putin peste un minut..
Inghit cu greu cateva boabe pana spre intrarea pe Valea Ursilor cand organismul ia decizia inteleapta sa respinga tot ce mancasem. Un vruuum puternic din stomac si ma trezesc cu gura plina. Oh, fuck! Ce fac acum? Trebuie sa ma opresc putin sa-mi revin. Ma uit in spate si il vad pe Radu Diaconescu. Nu stau pe ganduri si incep sa alerg la deal. Cu tot cu voma in gura pe care mi-era greu sa o inghit, dar nu vroiam nici sa o arunc. Pana la intrarea in padure scad ritmul si bine fac. Aud o respiratie puternica in ceafa, ma uit in spate si surpriza: nu era Radu, era un tip in niste pantaloni albastri care aproape ca alerga pe urcarea asta pe care eu creadeam ca o voi termina in 4 labe. Noroc ca aveam bete! Stiu ca pot sa ma ajut de el, sa incerc sa tin cat mai aproape pana la refugiu.
E greu, din ce in ce mai greu. Simt cruzimea traseului din talpi pana in gat. Deja ma tarasc dupa bete si chiar incep sa simt o crampa la tricepsi. E cat se poate de clar ca folosesc betele la 110%. Nu mai gandesc limpede, simt ca nu mai stiu traseul si ma intreb din 10 in 10 secunde: Unde merg?!? - I'm going out of my mind...

It's blood, sweat, sometimes tears...

Umblu si la cutiuta cu motivatie ca "last resort" care reuseste de fiecare data sa ma trezeasca la realitate (Da, in momentele alea simt ca nu sunt ancorat in realitate si traiesc intr-o lume imaginara in care secundele sunt minute, minutele - ore si asa mai departe. Probabil ca de asta imi si plac atat de mult maratoanele). Va spun sincer ca secretul intr-o cursa ca asta sta in psihic, in cat de mult reusesti sa-ti minti creierul. Si nu e usor deloc. Subconstientul lucreaza si el si de fiecare data vrea minciuni noi. Oricat de mult as incerca acum sa-mi zic ca ma simt bine, nu merge. Ma agat intr-un final de ideea ca aceasta urcare o alerg pentru Mihai Godeanu, un amic care in urma cu doar 2 saptamani a avut un accident grav in Muntii Fagaras. L-am cunoscut in Pathos si de atunci ne intalnim cam la toate maratoanele montane din tara. Am lasat aceasta ultima parte a maratonului pentru el fiindca accidentul lui a avut un impact foarte mare pentru mine si stiam ca ma va impulsiona. L-a costat o neatentie de doar o secunda si mi-am dat seama ca in aceeasi situatie puteam fi oricare dintre noi...
Mi se rupe firul si ma trezesc ca ajung la refugiul Diana fara sa fiu depasit. Televiziunea e aici, tipul in pantalonii albastri de care m-am chinuit atat de mult sa ma tin e si el langa mine. Iau o gura puternica de aer, beau pentru prima data in tot concursul din rezerva de apa de 1.5 litri din camelback si ma
deconectez de la lumea de film. Trebuie sa ma relaxez fortat pe coborarea asta. Incep sa fredonez Enjoy the Ride de la Morcheeba si simt din nou frumusetea alergarii la vale. Zbor iar! Cat de dor mi-a fost...
La Chilii ii prind pe Radu Milea si pe George Robu care se pare ca alearga impreuna. Ma apropii la 20 de metri in spatele lor si incerc sa tin pasul impus de ei. Dar astia alearga ca niste cai de curse, n-am cum sa tin ritmul asta pana la final!! Arunc o privire si vad Zarnestiul. Cutremurat! De ce dracu e asa departe?!? Nu inteleg. Imi propun sa nu ma mai uit la el nicio secunda pana la finish si chiar asta fac. Trec in viteza si pe langa Cindy care facea poze pe traseu; ma incurajeaza: "Bravo Andrei, ai mers foarte bun". Zambesc la aparat, dar si la incurajarea ei. Incerc sa ma tin dupa baieti, si astfel il prind pe Zsolt, care parea destul de sifonat. Wow! Ma opresc putin langa el, dar insista sa alerg in continuare. Se vedea ca nu mai putea. As fi vrut sa alergam impreuna cei 2km ramasi pana la finish. De Zsolt mi-a placut mereu, o persoana plina de viata care se bucura de fiecare cursa. Este totodata cel care a stabilit un nou record pentru creasta Fagarasului - 15h30m. Fara cuvinte! Il vezi zambind pe traseu si razand pe podium! Probabil ca astazi a prins o zi mai slaba.
Ajung in oras, toti ma incurajeaza cu talangi, goarne, tipete. Inca putin, inca putin. Localnicii ma anunta ca nu au trecut multi in fata mea. Sunt extaziat si adrenalina creste iar. Ultimii 50 de metri, vad poarta de start si sprint!
Trec linia de sosire rupt in 04:42:21! Al 16-lea la general si al 10-lea la categoria mea! Nu visam...
Senzatia la finish - de nedescris.

Mike si Radu Diaconescu

2011-10-07T15:03:00.000-07:00

"....cum de nu m-am plictisit si cum de nu vreau sa schimb maratoanele cu altceva. Cum de ma gandesc la doua zile dupa maraton cat timp mai e pana la urmatorul la care vreau sa particip?. Raspunsul vine din intensitatea trairilor pe care le ai in timpul unui maraton. Chiar daca e greu si daca iti scuipi plamanii,

chiar daca ti-e bine, chiar daca linia de sosire ti se pare extrem de departe, chiar daca alergi singur, chiar daca alergi dupa cineva sau daca te uiti peste umar in spate dupa alti concurenti, chiar daca traiesti linistea de cateva zeci de secunde de dupa trecerea liniei de sosire, toate cele de mai sus sunt trairii extrem de intense." (continuare - citeste povestea lui Radu Diaconescu)

* Mike povesteste nu doar despre MPC 2011,
".... La un moment dat suntem un sir de 4 fete, tot una dupa alta. Pe coboarea spre Refugiul Spirlea care a venit mai repede decat anii trecuti Gina evadeaza si nici gand sa o mai prind...mi-ar fi prins bine ceva apa caci tocmai ce luasem al doilea BCA .......continuare

Adi Bostan - MPC 2011

2011-10-07T06:34:00.000-07:00

"...daca un lucru e facut pur si simplu ca iti face placere, atunci apar si rezultatele, multumirea de sine si capacitatea de a merge mai departe. Pentru mine un rezultat bun nu inseamna neaparat locul I sau podium, un rezultat bun e unul de care esti multumit.

Urma portiunea decisiva a maratonului, urcarea spre Diana – eram pregatit pentru ea, dar totusi mi-ar fi prins mai bine o recunoastere prealabila cu cateva saptamani inainte. Desi o stiam bine, tot m-a surpins in continuare" ( citeste intreaga poveste aici)

Tudor Butu - de 6 ori la MPC

2011-10-05T12:54:00.000-07:00

"Ma gandesc ce repede trec anii... Familia Maratonului Piatra Craiului a crescut de la an la an, ajungand de la 45 participanti in 2006 la aproape 500 in 2011..... Langa mine se intinde un alt alergator vizibil extenuat, intrebandu-se: Oare de ce ma chinui chiar asa? Zambesc si ii raspund: Eu de sase ani imi pun aceasta intrebare si culmea e ca revin de fiecare data!! " Citeste intreaga poveste pe blogul personal

202, Elu - MPC 2011

2011-10-05T12:32:00.000-07:00

"Foarte fain maratonul dar si foarte greu, primul punct intermediar l-am facut in aproape 2ore, dar al doilea punct intermediar a scos totul din mine, 10 min si depaseam cele 6 ore jumatate limita.....
Am avut onoarea sa fac o poza si cu Adi Bostan....continuare"
(Emanuil Rednic)

Satisfactia toamnei - Dan Caba

2011-10-05T12:27:00.000-07:00

Vineri dupamasa plec cu Flo si Corina spre Zarnesti. Ei o sa fie fotografi. Imi iau numarul si pachetelul care contine un tricou dragut de la Salomon, un gel si un baton Sponser. Seara ne cazam si imi aranjez hainele. Problema este ca se impune sa alergi cu rucsacel sau borseta. Optez pentru borseta Inov8 imprumutata de la Cata. A fost o alegere buna....continuare
photo Alexandru Tanasie - Zi de Zi Sport

Hoinarii la MPC din nou!

2011-10-05T08:08:00.000-07:00

Citeste povestea Hoinarilor aici, cine nu ii cunoaste?? (Elena si Alex Fodor)
"...Auuuu ce-am alergat acolo! Extazul suprem. Zburam la propriu. Imi alegeam in aer locurile in care sa aterizez si de unde sa decolez mai departe. Tot in aer studiam bolovanii de sub mine si ii alegeam pe cei cat de cat uscati. Ma lansam in cate o alunecare pentru a ma oprii in ultimul moment ca sa evit prapastia si sa virez. Dansam pe stanci. Faceam slalom pe grohotis. A fost incredibil.

Din pacate s-a terminat. Din fericire portiunea urmatoare e tehnica. Grohotis si bolovani. O ador. Aici trebuie alergat. Cat ma mai pot agata de ideea din subconstient ca trebuie sa stau calm si sa ignor tot? Sa alerg de placere.
In punctul acesta stiu ca am facut o cursa uluitoare pentru cat m-am antrenat....."(continuare)
Felicitari Elena! felicitari Alex!

Alergand la Maratonul Pietrei Craiului (Adrian Ciorba)

2011-10-04T06:46:00.000-07:00

Povestea lui Adrian - Bucegi Natura 2000

"Atmosfera a fost una de neimaginat, lume pe la porti strigand, turisti ce incurajau sportivii, in mijlocul strazii cetatenii aveau clopote si pentru fiecare concurent aveau o vorba buna…pe toate traseele turistice parcurse drumetii intalniti se opreau si ne spuneau cat mai este pana intr-un loc, cat mai este pana la un post de control, lumea aflata la iarba verde se ridica sa aplaude…....( citeste intreaga poveste a lui Adrian aici)

Culori de toamna la MPC - 1 Oct 2011 (Cornelia David)

2011-10-04T05:50:00.000-07:00

La Maraton Piatra Craiului niciodata toamna nu va fi la fel, mereu ramai surprins de peisajele deosebite si de multitudinea culorilor! Cine nu a vazut padurea putin portocalie, aramie?
Cine nu a vazut iarba aurie cand urci spre Saua Funduri, albul Pietrei Craiului cand cobori din creasta si griul pietrelor ce se rostogolesc la marele grohotis?
Iar cand urci la Diana, pornesti usor pe plaiurile inca verzi dar imediat cum intri in padure pamantul si radacinile devin din ce in ce mai negre, dar tu vezi rosu in fata ochilor, este tricoul unui participant pe care ti l-ai luat reper.
Movul brandusele de toamna care iti apar dupa Valea Crapaturii te face sa zambesti si fugi cat poti de repede catre finishul din Zarnesti!
Am participat pentru a VI a oara la acest maraton si voi reveni cu drag in fiecare an! ( Cornelia David )

MPC 2011

2011-08-01T08:24:00.000-07:00

O nouă ediţie a Maratonului Piatra Craiului Salomon va avea loc pe 1 Octombrie 2011. Ca de fiecare dată în cei cinci ani vă aşteptăm alaturi de Sponser Sport Food cu gânduri, aspiraţii, poveşti legate de pregătirea şi participarea la MPC Salomon. Scrise sau în imagini, experienţele trăite de voi pot fi un ghid preţios în a înţelege spiritul şi atmosfera care au generat ideea Carpathian Man şi care însoţesc MPC-ul an de an.
A new edition of Piatra Craiului Marathon Salomon will take place on October 1, 2011. As always in the five years, we are waiting together with Sponser Sport Food for your thoughts, aspirations, stories about the preparation and participation in MPC Salomon. Written or images, your real experiences can be a valuable guide to understanding the spirit and atmosphere that generated the idea of Carpathian Man and that accompanying MPC each year.

Cu ajutorul lui George Stroie de la Bivuac Media am realizat un film de prezentare a ediţiei 2011. With help of George Stroie from Bivuac Media we realized the 2011 MPC trailer.
Succes!!!

Nico Dinu şi fotografiile ei la MPC 2010

2010-10-29T02:43:00.000-07:00

Puteţi vedea întreaga galerie pe blogul personal

Start - Bucurie!

se porneşte prin Zărneşti....rapid pentru cei din faţă...cei din spate se bucură de încurajările localnicilor :-)

Descoperă prietenii de la MPC în albumul lui Nico! Mulţumim pentru poze!

MPC 2010 de Andrei Tanasie

2010-10-21T11:11:00.000-07:00

Poţi viziona superba galerie de imagini a lui Andrei Tănăsie la acest link
Mulţumim frumos Andrei!

Misterios!

Bau! E cineva pe aici...

Zâmbeşte!

Salut munţilor!

Încet!

Poţi să îmi trimiţi o piatră te rog...

Gustos!

Acrobatic!

Tudor...capra neagră!

Dansând?

Vals? Tango!

Surprindere!

Victorie!

Frânând!

Maria cea curajosă!

Copiii...

Spectaculos...cântecul Pietrei Craiului!

Piatra Craiului - Marele Grohotiş, am să revin ... în 2011!

Marathon Piatra Craiului 2010 - Aventura

2010-10-21T04:10:00.000-07:00

de Radu Milea

Maraton Piatra Craiului 2010 - m-am inscris la aceasta competitie doar pe baza celor auzite/povestite de prieteni. Fiind si prima experienta de acest gen, nu prea stiam exact ce asteptari sa am si mai ales nu stiam cum va reactiona corpul meu la cei 41 km.
Aventura a inceput cu cateva zile inainte de plecare si a insemnat o "alergare" continua dupa echipament, batoane, geluri etc. Vineri la pranz am plecat spre Brasov cu microbusul si din Brasov am luat trenul pana la Zarnesti. Speram doar ca vremea sa tina cu noi. Ajuns la Zarnesti cu bine, am coborat din tren si nestiind unde este Casa de cultura a orasului am inceput sa merg dupa alti oameni care pareau ca sunt participanti la Maraton. La Casa de cultura m-am intalnit cu Tamas si Simi si dupa validare si sedinta tehnica am mers sa mancam. Si aici alta aventura! Dupa ce am asteptat aproape o ora sa primim pastele comandate... SURPRIZA! Erau extrem de putine pentru "gustul" nostru. Somnul a fost bun desi mintea era deja conectata la cursa.
Dimineata cursei a insemnat si ultimele pregatiri (haine, geluri, enrgizante etc).
La start peste 400 de participanti (record). Am reusit sa ma strecor in prima linie. Startul efectiv m-a luat prin surprindere insa odata pornit in cursa am incercat sa imi pun in aplicare tactica (prima parte a cursei va fi intr-un ritm mai scazut).
Primii 3-4 km pe drum i-am facut alaturi de Daniel Stroescu, insa dupa ce ne-am separat nu ne-am mai vazut decat la final. M-am simtit excelent mental pe intreaga durata a cursei, savurand peisajele superbe oferite de Piatra Craiului. Timpul meu a fost de 5h 46 min (locul 30 la categorie) insa am pierdut foarte mult timp pe coborarile tehnice, nefiind in stare sa cobor intr-un ritm pe care mi l-as fi dorit. Pe cele 2 urcari majore ale cursei m-am simtit puternic si am depasit foarte multi concurenti, insa eram imediat prins pe coborare.

Per total MPC-ul este o experienta senzationala pe care abia astept sa o repet si anul viitor. Nu pot descrie senzatia de la final cand toata lumea incuraja pe toata lumea si desi timpul nu era senzational, toti incheiau cursa cu zambetul pe buze si cu senzatia reusitei in suflet!

P.S.1 Urasc asfaltul: pe 500 de metrii in Bucuresti, dupa Maraton, am reusit performanta de a face 10 minute! Da...Maratonul si-a pus amprenta asupra mea si cred ca mult timp de acum incolo ma voi afla sub influenta lui.
P.S.2 Pe wall-ul meu de pe Facebook veti gasi o gramada de link-uri catre poze realizate la Piatra Craiului.

MPC 2010 - Revelion ( Andreea Dan )

2010-10-19T09:54:00.000-07:00

( Photo Nico Verhelst)

Competitia “Maraton Piatra Craiului” 2010 a fost pentru mine ca noaptea dintre ani…lunga, distractiva, enigmatica, plina de incarcatura…emotionala, un remember a ceea ce am facut peste an…a fost o incununare a 13 concursuri din care 12 cu rezultat…10 zile cu soare si multa zapada petrecute in Elvetia la” Patrouille des Glaciers” in compania unor buni prieteni,

... multime de ture cu bicicleta si cateva pe munte…o vara intreaga petrecuta cu fiica mea

… o viata simpla si vesela undeva la…tara…la poalele muntelui. A trecut un an de la MPC Salomon 2009… a trecut un an peste mine fara a mă îmbătrâni…fara sa simt ca a trecut degeaba si asta este cel mai important pentru mine… Sunt la start (si asta conteaza mult)… si culmea …nu am emotii …sunt doar plina de energie si chef de distractie…sunt in prima linie de-acolo de la castigatorii de anul trecut si ma simt bine …sunt alaturi de inca 17 la fel ca mine castigatori, îi cunosc pe toti…pe unii chiar ii iubesc…

iar cand melodia zilei incepe sa ne rasune in urechi nu ma pot abtine si trec in hora…cu prietenii mei , cu cei 17 castigatori…ma uit la ei in parte, sunt toti puternici, cu asteptari, cu multa vointa , cu un alt fel de a vedea lumea! Sunt foarte mandra de ei, sunt mandra ca ii cunosc, ca suntem prieteni, ca suntem aici de mână intr-o hora nebuna!

Start si plecam pe neasteptate…nu tintesc nimic la acest concurs as vrea doar sa-l duc la capat cu fruntea sus…pentru ca sunt de-aici de la poalele muntelui!

In prima parte ritmul este destul de slab, nu prea reusesc sa ma cuplez si e atat de multa lume incat stam la coada la inaintare…sunt ajunsa din urma si depasita de oameni pe care altadata nici nu-i vedeam, apoi vine ea urcarea si sunt in elementul meu, ajung in Saua Funduri cam sifonata si simt ca am cam pierdut timpul pana aici..in fata sunt multe fete..nu disper mai este mult până departe!

(Photo Laurentiu Pavel)

Ma bucur de fiecare moment, de fiecare fir de ceata, de frig ma bucur , de peisaj si de culori…ma gandesc la toti cei dragi din concurs…ma rog pentru Silviu sa faca o cursa buna si as vrea din suflet să câştige,

ma gandesc la Cristi si Viorel, sa dea tot ce au ei mai bun, imi bate inima mai tare cand stiu ca Fane poate surprinde, ii tin pumnii Getei sa termine cu bine, Mariei sa-si implineasca dorinta si vecinei mele Ana sa aibe parte de o experienta placuta…apoi ma gandesc la mine, la cat de putin m-am antrenat anul acesta la alergare, la cat de bine ma simt totusi in ciuda ritmului din ce in ce mai alert…ajung o fata inalta si subtire cu o coada mare impletita si sunt surprinsa ce bine a mers…as putea sa o intrec dar nu am destula vointa si nu o fac…

Vine si coborarea la Spirlea si fata dispare, raman aproape singura …a.. ce bine ajung niste baieti si o vad si pe Cornelia in fata, in cateva minute voi fi langa ea si ma voi bucura de-a ei companie! Aflu ca e a treia la categoria ei si brusc imi vine o idee – impreuna am putea avea un ritm si mai bun si ar putea sa o ajunga pe fata cu coada-astfel va fi a doua la categoria ei si ar fi frumos!

Avem un ritm foarte bun pana la Plaiul Foii si urcam pe Diana impreuna-aici e focul de artificii din noaptea revelionului – e explozia de final, e atunci cand dai tot ce este mai bun, tot ce poti mai bun…ma bucur de urcarea aceasta ca un copil de o jucarie noua si ma simt o femeie puternica…depasim baieti bine claditi..apoi in fata o vedem pe Hiroko cu bunul meu prieten Andrei! Incercam sa socializam insa lumea nu prea are chef! Ma-ntreb oare de ce? De ce nu se bucura de inclinatia pantei, de peisajul salbatic, de efortul depus si de prezenta celorlalti?

Desigur fiecare se bucura, dar in felul lui…aici probabil fiecare duce o lupta si e multa concentrare, seriozitate, pluteste in aer ambitia si forta fiecaruia…

Ma gandesc cu voce tare ca daca pana la Diana nu ajungem nici o fata inseamna ca mai mult nu se poate …O depasesc pe Hiroko (nu ma amagesc, stiu ca o sa vina tare pe plat-ceea ce se si intampla) si o vad din nou pe fata cu coada..strig la Cornelia sa tina aproape insa nu vine! Cu ambitie incerc sa ma tin de ea la vale insa ma impiedic si sunt pentru cateva secunde sanie pe burta!

Ma simt ridicola, ma ridic si realizez ca nu are rost..de ce sa te grabesti asa? Sunt la Coltul Chiliilor, lumea ma striga peste tot pe nume si cum as putea sa nu le zambesc?!

Cornelia nu vine, Hiroko trece in viteza si la o sumara socoteala sunt cred a 3-a la categorie si a 7-a la open! Imi zic ca stau bine si savurez si ultimii kilometrii cu ochii holbati la Zarnestiul meu ce se contureaza in departare!

Am trecut de sute de ori pe aici si de fiecare data privelistea asta imi accelereaza pulsul! Desi la final vad ca timpul este unul mai prost decat anul trecut, eu una ma consider norocoasa…ca acum in “noaptea dintre ani” a concursurilor ajung la finish cu zambetul pe buze! ( poze Sis)

A mai trecut un an de Carpathian Man! La multi ani voua cei 411 concurenti, la multi ani voluntarilor – cei care muncesc cu sufletul deschis, la multi ani sustinatorilor si partenerilor, la multi ani Lucian!

MPC 2010 (Staying Home is not an option... de Adrian Valean)

2010-10-14T05:48:00.000-07:00

"Daca anul trecut am simtit maratonul MPC ca pe un festival al sportului in care nu a contat locul si foarte putin timpul, acum am simtit tirania rezultatului...Poate si din cauza ca am fost mai putin bine antrenat fizic. Poate parea paradoxal ca acum am reusit un rezultat mai bun, si totusi...O tactica potrivita si discplina pot compensa pana la un punct.Ca intotdeauna reintalnirea cu MPC insemna in primul rand o multime de oameni dragi cu care din pacate ma vad prea rar si recunosc: simt o mare mandrie ca sunt participant la acest eveniment..."

photo Laurentiu Pavel

povestea intreaga pe blogul personal aici

Maraton Piatra Craiului - se-ntoarce! de cipris (http://cipris.ro/)

2010-10-14T05:40:00.000-07:00

"Continui urcarea si ceata mă învăluie. Deja se răcoreste dar mi-e bine. Mă cufund în peisaj si savurez efectiv urcarea. Ajung în final în creastă. Peisajul care apare pe alocuri prin ceata miscătoare e fantastic. Acele jnepenilor sunt pline de chiciură. E rece si adie un pui de vânt. Portiune de creastă e scurtă si urmează coborârea.Din Valea Urzicii si până la Umeri e o portiune plină de suisuri si coborâsuri care parcă nu se mai termină. Deja mă apropii de mijlocul cursei si încep să simt oboseala........Intru deja pe asfalt, mai e un kilometru. . mai sunt 500 de metri.. uite si sosirea: spectatori, urale, talăngi, aplauze, atmosferă faină......citeste intreaga poveste aici

Think Outside the Box - de Marian Chiriac

2010-10-14T02:03:00.000-07:00

......in 7 cuvinte....
http://think.hotnews.ro/maratonul-piatra-craiului-in-sapte-cuvinte.html

"Bucuria......
Dupa 41 de km pe drum de tara, pe stanci si grohotis, peste izvoare, printre radacini linia de start vine ca o izbavire"
...Prietenie .citeste tot articolul aici

Matei Laudoniu - prima oara la MPC

2010-10-13T01:02:00.000-07:00

......"Multa vreme m-am indoit ca pot strabate 41km pe munte intr-o zi, cu diferenta de nivel de 2150m. Dupa MPC am ajuns la concluzia ca nu este absolut deloc ceva irealizabil, din contra, si am realizat lucrul asta in momentul in care am ajuns la “La Table” in vreo ora si 45 de minute, timpul limita de la care erai intors fiind 3.5 ore. Atunci am stiut "............citeste povestea lui aici
(Zile si Nopti pe Munte)

Sa-nvartem Hora in jurul Craiului – « Marathon Piatra Craiului 2010 »

2010-10-10T10:10:00.000-07:00

........m-am contaminat ireversibil cu acest microb al alergarii montane si al concursurilor montane de orice fel : alergare, mountain-bike, schi de tura. Timid m-am asezat si eu la start, pe la jumatatea plutonului.........povestea lui Silviu aici:

Fotografii noi!

2010-10-09T04:01:00.000-07:00

Sorina Rusu

Dani Ilovan
Multumim din suflet pentru sustinere!

Poze de la Istvan Erdely

2010-10-09T02:27:00.000-07:00

Aici, gasiti albumul

A doua oara la MPC - Bogdan Ghiuru

2010-10-09T00:18:00.000-07:00

Cu 2 luni in urma aveam in gand sa scot un timp de maxim 6 ore. Acum 1 luna si 29 de zile mi-am dat seama nu prea am timp de antrenamente, nici chef foarte tare plus ceva dureri in tibia piciorului drept. Am ramas astfel la ideea unei zile frumoase, unei atmosfere pe masura iar principalul obiectiv a ramas acela de a ma simti bine...

Lumea freamata. Se fac poze, se spun glume... Revad lume cunoscuta de pe la alte concursuri iar atmosfera e de milioane. Imi amintesc ca anul trecut stateam mic, undeva in multime, eram emotionat si habar nu aveam ce trebuie sa fac cand se va da startul. Aici e parca alta lume in care pe bune ca as vrea sa traiesc non-stop..........povestea lui Bogdan o gasiti pe blogul lui

Andrei - 128 ....1, 2, 1, 2 ...si 8 h de la start

2010-10-08T14:01:00.000-07:00

"Ei, si a venit si marele concurs pentru care m-am pregatit de fapt toata vara...............
La punctul de revitalizare de la Table ajung in 1.45. Maninc banane si beau suc in tacere, sint prea obosit si ca sa vorbesc.
Dar cele citeva minute de pauza ma refac complet, parca sint alt om, alerg in viteza mai departe... dar nu ma tine mult. Incepe urcusul spre Saua Funduri"...............intreaga poveste pe blogul personal aici
citeste povestea lui Andrei inainte......apoi fi gata de start!

Mike - numarul 42 in acest an!

2010-10-08T07:37:00.000-07:00

".........M-am intors entuziasmata, am scris cu drag si i-am inspirat si pe altii sa mearga, demonstrandu-le ca trebuie doar sa incerce si vor constata ca limitele lor ii vor duce mai departe decat au sperat(........intreaga poveste a lui Mike pe blogul ei)

...Termin MPC cu zambetul pe buze, obosita dar fericita!

Cornelia David H=ora - a 5 a oara la MPC

2010-10-08T02:23:00.000-07:00

..............bucuria de a face sport în natură sunt lucruri pe care le vei regăsi în fiecare an la MPC şi pentru care merită sa vi în Zărneşţi, fie şi doar ca spectator! Felicitari!

(citeste tot aici)

Povestea din 2009 aici

Photo Laurentiu Pavel

Poze de la Ady Beleanu

2010-10-07T05:45:00.000-07:00

album complet Ady Beleanu

Poze de la Daniel Florea...si povestea lui langa poze!

Za™,KT & Nepotu - povestea lor!! - "Cei ce vor fi...

2010-10-07T02:18:00.000-07:00

Za™ a scris povestea lui de la Maraton.....nu i-am identificat inca in nici o poza, raman misteriosi....ii rugam sa ne trimita o poza cu ei sau un link cu poza lor.

povestea preluata de pe blogul lui Za™ o puteti citi aici:

"..............Totusi decidem cu Nepotu’ sa mergem in continuare. Trecem de Magura, peisajul este superb, coafura rezista.................."

".....Din glumitza in glumitza ajungem in varf . Bate vantu, mare frig, coafura rezista........"

Photo Laurentiu Pavel

MPC 2010 - Rasplata tuturor eforturilor! de Horatiu Campian

2010-10-06T13:26:00.000-07:00

"........Sunt un produs al MPC-ului. Exist pentru ca Maratonul Piatra Craiului exista si, mai ales, pentru ca in 2007 ne-am intersectat drumurile..........( incredere, vointa, pasiune si antrenament! - Horatiu Campian, citeste povestea lui si traieste Anii cei mai frumosi in mijlocul naturii
*felicitari Horatiu!

Radu Diaconescu - MPC 2010 - a doua editie la care participa

2010-10-06T11:55:00.000-07:00

"...........La finish ma astepta si mama mea, pentru prima data ca spectatoare la un maraton montan, pe care sper sa o conving pana in primavara sa devina pentru prima data si participanta......."
citeste toata povestea pe blogul personal

Numar de concurs norocos - 25 - Alin Tanase (alergand....)

2010-10-06T05:08:00.000-07:00

"......Incep coborarea pe portiunea cea mai tehnica din traseu. O coborare abrupta prin zone cu mult grohotis si bolovani alunecosi. Din loc in loc sunt puse corzi pentru siguranta. Traseul e foarte bine balizat aici....."
".....Ma uit in spate si-l vad....
"Asa mi-am dorit sa alerg ca o fiara...."
(citeste mai departe pe blogul personal aici )

.........asteptam povestea Gianinei!

Rezultate, Poze, Povesti, Feedback

2010-10-04T08:38:00.000-07:00

Am afisat Rezultatele, verifica tab REZULTATE
*concurentii care au terminat la Plaiul Foii pot lipsi din tabel dar inca se lucreaza la clasamentul general
Photo Nico Dinu
Photo Andrei Tanasie
Photo Sorina Rusu
Photo Dan Ilovan
Photo Istvan Erdely
Photo Ady Beleanu
Photo Dani Florea
Poze superbe de la Laurentiu Pavel din Saua Funduri - multumim frumos Laurentiu!

Un film super! Multumim Alexandra Coliban!

Poze VIORICA
Poze SiS ( 2 albume) Start, Plaiul Foii, spre Coltii Chiliilor si finish
Poze Nico Verhelst
Reportaj Antena 1
Poze Simon Botond
Povestea lui Tudor Butu
"....10, 9, 8 .... 3, 2, 1, START!!!!
De acum imi doresc sa nu ploua si sa termin in siguranta. Fiecare pas este foarte important, asa ca atentie maxima. Pornesc incet. Multi zarensteni au iesit in poarta sa ne vada. Majoritatea se uita, nu spun nimic si nici nu vreau sa stiu la ce se gandesc... ....Acum urmeaza portiunea cu gradul cel mai mare de dificultate. Trebuie sa fiu si mai atent!......
Film Anca si Vasi de la Start

MPC Salomon 2010 castigat de Adi Bostan 3h55 ! La feminin a castigat Daniela Marin

2010-10-04T07:53:00.000-07:00

Sambata, 2 Octombrie, a fost editia numarul 5 a acestui maraton!
Peste 400 de participanti la start!
A castigat Adi Bostan cu un timp extraordinar de 3h55. Urmatorii au fost Viorel Palici si Cristi Stotz la egalitate iar pe locul 3 Silviu Manea. La feminin prima fata a fost Daniela Marin (Brasov) urmata de Geanina Tanase (Timisoara) si Ioana Mica(Cluj) pe locul 3.
A fost o zi rece de toamna dar o atmosfera incendiara!
S-a dansat hora la start, a urmat Ritm & Bulz....., concursul de copii si spectacolul de la Casa de Cultura!
Felicitari participantilor si echipei MPC!
Asteptam impresiile, povestile si pozele voastre pe adresa de email: pc_marathon@yahoo.com

castigatoarea la feminin Dana Marin

podium feminin

podium masculin

* Clasamentul il vom afisa in cateva zile!
Vom publica aici pozele si povestile de la MPC 2010!

Maraton Piatra Craiului - 02.10.2010 Tudor Butu

2010-10-02T13:36:00.000-07:00

41 km alergare montana

Timp final: 6 ore 15 min

Nici mie nu imi vine sa cred!

Am participat la toate editiile MPC si am facut progrese de la an la an:

2006 - 7 ore 48 min,

2007 - 7 ore 47 min,

2008 - 7 ore 22 min,

2009 - 7 ore 10 min.

Mi-am propus anul acesta sa termin sub 7 ore.

E vineri seara. Ajung din timp la Casa de Cultura din Zarnesti pentru a-mi ridica numarul de participare. Il intalnesc pe Lucian si schimbam doua vorbe. Imi spune ca maine va fi rece si sa imi iau manusi si caciula. Incepe sedinta tehnica. Lucian descrie traseul si portiunile cu o dificultate mai mare. Il urmaresc cu atentie, insa un gand incepe sa ma macine: nu am la mine nici manusi si nici caciula! Apoi Lucian ne spune ca inainte de start se va face o verificare a echipamentului obligatoriu. Daca nu imi da voie sa pornesc fara manusi si fara caciula?

Plec impreuna cu Sebastian sa cautam un restaurant. Ca de obicei inaintea unui concurs, pastele sunt prietenele noastre. Cand aude ce comandam, chelnarul ne intreaba: "Nu va suparati, ce se intampla, ca toata lumea comanda azi paste?" Atunci am observat ca langa noi mai erau alte mese cu concurenti care comandasera si ei paste!

Nu pot sa adorm! Ma gandesc doar la manusi si la caciula! De ce oare nu mi le-am luat? Citesc revista ALERG si intr-un final adorm...

E sambata dimineata, ora 8. Ajung in centrul Zarnestiului si incep sa ma plimb in apropierea zonei de start. E destul de rece, insa nu ploua. Dar oare cum o fi in Saua Funduri? Ma uit la alti participanti. Nici ei nu au manusi. Ba da, uite ca unii au! Chiar si caciula! Il intalnesc pe Adi si stiu ca el este foarte bine pregatit. Doar este membru al lotului national de alergare montana! Vad ca are caciula pe cap si cu teama il intreb: "Ce crezi va fi frig? Oare am nevoie de manusi si caciula?" Raspunsul lui vine ca o usurare: "Eu voi alerga in tricou! Insa acum, inainte de start ia-ti haine pe tine sa iti tina cald!" Ah, Adi, nici nu stii cat de mult iti multumesc!

Mai am insa de trecut de controlul lui Lucian:

"Salut Lucian! Am numarul 356." "Salut, succes!"
Am trecut! Gata, cosmarul cu manusile si caciula a trecut. Acum ma uit in jurul meu si ma bucur cand vad cati participanti au venit la MPC. Am inteles ca peste 450.
La prima editie, in 2006 eram doar 50. Este fantastic!

10, 9, 8 .... 3, 2, 1, START!!!!

De acum imi doresc sa nu ploua si sa termin in siguranta. Fiecare pas este foarte important, asa ca atentie maxima. Pornesc incet. Multi zarensteni au iesit in poarta sa ne vada. Majoritatea se uita, nu spun nimic si nici nu vreau sa stiu la ce se gandesc...

Dupa 30 minute de alergare usoara pe drum incepe frumoasa urcare in sir indian prin Magura.

Cand ajungem iarasi pe drum mai putem schimba si cateva vorbe intre noi:

Foto: Nico Verhelst

In zona La Table ma apuca iarasi tristetea, ca in fiecare an, cand vad cum arata padurea defrisata...

De la stana Grind pana in saua Funduri incepe o lunga urcare. Insa stiu, eu am nevoie de o ora. De data asta insa, suntem multi, si urcam in liniste unul dupa altul. Ajung in saua Funduri dupa 2 ore si 39 min de la start. Anul trecut am ajuns aici in 2 ore si 53 min. Deci, stau foarte bine. Am recuperat acele 10 minute de care am nevoie pentru a ma incadra sub 7 ore.
Acum urmeaza portiunea cu gradul cel mai mare de dificultate. Trebuie sa fiu si mai atent!

Foto: Laurentiu Pavel

In zona Marelui Grohotis beau primul Liquid SPONSER Energy Plus si apoi inainte de coborarea spre refugiul Spirlea mananc un baton SPONSER High Energy. Ajung la refugiu, care este la km 20 al traseului, dupa 3 ore 53 min de la start. De aici pana la Plaiul Foii stiu ca nu am nevoie de mai mult de 30 minute. Ma simt bine si alerg fara oprire.

Foto: Andrei Tanasie

Ce bucurie la punctul de alimentare! Gasesc struguri, banane, mere si mai ales supa calda. Beau doua pahare de supa si imi pun vreo trei pahare de ceai cald in Camelback. Vorbesc cu Sebastian, care imi spune ca are crampe. Ii spun ca eu ma simt bine si ca sunt in grafic sa ajung sub 7 ore. Pornesc si ma uit la ceas: au trecut 4 ore 25 min. Anul trecut de aici pana la refugiul Diana am facut o ora si de acolo inca una pana la finish. Asadar, as putea sa termin chiar si in 6 ore 30 min!?! Ar fi incredibil!
Tocmai am inceput urcarea spre Diana. E o urcare lunga, prin padure, care ai impresia ca nu se mai termina. Sunt insa calm. Stiu ca am nevoie de o ora pana sus. Au trecut 10 minute si incep sa depasesc alti participanti. Imi place ritmul meu. Ma simt bine. Au trecut 45 minute si il ajung pe Marian. Imi spune ca nu se simte bine, are ameteli. Incetinesc putin ritmul si incepem sa vorbim. Ii spun ca mi-a placut revista citita aseara iar el imi spune din exprienta lui de editor. Povestim si despre concursurile la care vrem sa mai participam si uite asa ajungem amandoi la refugiul Diana.
Ma uit la ceas: 5 ore 20 minute. Cobor in alergare. Marian a ramas putin in urma, insa chiar in spatele meu parca alearga prea aproape de mine o fata. Ii spun ca daca vrea o las sa ma depaseasca. Insa nu vrea, imi spune ca prefera sa se tina de ritmul meu. Iar eu sunt oarecum multumit ca nu ma lasa sa incetinesc. Trec in viteza de Coltul Chiliilor si nu ma opresc la ultimul punct de alimentare. La un moment dat il aud pe Marian: "Hai Tudor, ca mi-am revenit!" Ma bucur si continui sa alerg. Ajungem impreuna aproape de drumul ce vine din Plaiul Foii. Alergam in paralel si simt pentru prima data durere in genunchi. Imi vine sa ma opresc, insa il vad pe Marian ce frumos alearga si trag de mine sa ma tin de el. Mai avem un kilometru iar ceasul meu arata 6 ore 8 minute. Incredibil! Mentin ritmul lui Marian si ajungem amandoi dupa 6 ore si 15 minute la linia de sosire. La intrarea in linia dreapta incepe lumea sa aplaude, o vad pe Cornelia care striga "Hai Tudor!"
Ce atmosfera frumoasa!

Foto: Nico Verhelst

Marian imi multumeste ca l-am tinut de vorba pe urcarea spre Diana, iar eu ii multumesc ca a fost alaturi de mine pe ultimii kilometri.

Felicit si sunt felicitat de alti participanti. Pe unii ii stiu de la alte concursuri, iar cu altii tocmai am facut cunostinta in timpul acestui maraton. Unii au participat acum la primul lor concurs de alergare montana, iar altii au foarte multa experienta si rezultate extraordinare. Aflu ca Adi a ajuns primul! Abia astept sa se afiseze clasamentul oficial si sa vad rezultatele celorlalti prieteni.
Lucian, organizatorul concursului, se gandeste si la viitor si tocmai da startul Maratonului Piatra Craiului Junior:

http://maratonpiatracraiului.blogspot.com/

6 comentarii:

SiS spunea...: Multumesc Tudor!!
si noi am fost, a fost superb! am fost in fiecare an si anii se numara in functie de MPC!!!
A fost superb! Ma bucur pentru Adi, pentru ziua rece dar atat de calduroasa iar cand te-am vazut venind am zis DA!!! Tudor a mers excelent, e in forma!
Pozele sunt foarte faine! Felicitari!; 3 octombrie 2010, 23:44
Ovidiu spunea...: bravo tudor.mi-au placut si pozele si mai ales comentariile.parca as fi fost si eu pe acolo.si numai sa spui ca poti alerga 41km fara oprire mi se pare o chestie grozava.de miercuri ma apuc si eu de sport... hahaha..salutari! ovidiu&co.; 5 octombrie 2010, 00:32
Vlad spunea...: Salut!

Sunt Vlad Sancraian, din Cluj, ne-am intalnit in Zarnesti la pensiune.

In primul rand vreau sa te felicit pt rezultatul de la MPC! Ma bucur mult ca ti-ai indeplinit obiectivul! Bravo! Am vazut ca si tu esti fericit. Felicitari inca o data! :)

In al doilea rand, vreau sa-ti multumesc foarte foarte mult pt sfaturile pe care ni le-ai dat la pensiune. Eu de obicei, la maratoanele de MTB, merg pe tot traseul la limita, sunt obisnuit sa fortez la maxim. Nu-i o strategie buna si incerc sa invat din greseli si sa ma mai temperez. De multe ori am avut de castigat, dar de multe ori am avut si de pierdut: am facut snake bite, am avut crampe, m-am taiat pe final.... Dar la MPC, ascultand ce mi-ai zis tu, am mers pana la refugiul Spirla constant, fara sa fortez, urmarind sa nu gafai. Nu am mers nici tare, nici incet...am gasit un ritm propriu, bun. La Spirla mi-am dat seama ca ma simt bine, am tras un pic mai tare pana la CP iar pe urcarea de la Diana am tras si mai tare, m-am simtit foarte bine, am mers destul de tare, aruncandu-ma in bete. La final am ajuns cu dureri in muschi cauzate de coborarea de la Diana...daca mai era 1 km nu stiu daca-l puteam alerga :) Strategie sugerata de tine a fost castigatoare. Iti multumesc mult ca ai impartasit cu noi din experienta ta acumulata pana acum! Respect! Imi cer scuze ca nu am apucat sa povestim mai mult la final....eu eram destul de surescitat :) si asteptam sa ajunga si Bogdan si Voichita si alti prieteni care au mai participat. Apropo, Si Bogdan si Voichita au fost foarte fericiti ca au reusit sa termine, amandoi fiind mutumiti de timpul scos.

Toti am fost virusati, asa ca, daca totul e ok, vom participa si la anu. Sper sa ne mai vedem, cel tarziu la MPC 2011!

Cu multumiri,

Vlad Sancraian; 6 octombrie 2010, 11:41
Alex spunea...: FELICITARI!!!!! Ma bucur foarte mult pentru tine si iti admir vointa si perseverenta! Tine-o tot asa!!

Al tau prieten,
Alex; 7 octombrie 2010, 23:40
Betina spunea...: Sunt foarte emotionata acum ca ti-am citit blog-ul!! Si foarte mandra de tine!!!
Tot asa mai departe.
Esti fantastic!!
Te pup
Betina; 7 octombrie 2010, 23:42
Sebastian spunea...: Aici a fost pentru prima oara cand nu m-am mai intrebat: "Oare nu se mai termina". De obicei dupa km 35 ma intrebam oare cat mai e . Aici nu. Si e evident de ce. Nu, nu erau femei goale pe marginea cararilor care sa ne incurajeze frenetic (sarind in sus si dand din maini).
Incredibil de frumosi muntii acestia!
Tehnic vorbind, am plecat destul de bine. Nu cunosteam traseul dar m-au ajutat tare mult sfaturile lui Tudor. Am o problema cu crampele si nu le-am dat inca de capat.( Cu o zi inainte am condus vreo 8 ore din Baia Mare si simteam cum mi se pun carcei inca inainte de a alerga vreun metru). Am plecat bine dar pe urcare spre saua Funduri a trebuit sa fac pauze lungi si dese din cauza crampelor. Apoi coborarea cu accente de alpinism a fost si frumoasa si relaxanta. Se cobora incet pe cele 2 fire de corzi si imi convenea. Apoi am alergat binisor pana in Plaiul Foii. Auzisem eu de celebra supa calda din Plai dar nu credeam sa fie atat de buna iar impreuna cu o branza senzationala si combinate cu o pauza de vreo 10 minute, zici ca nu alergasem pana atunci deloc, eram refacut complet.
Apoi a venit sperietoarea. Urcarea spre ref. Diana. Cireasa de pe tort. Aici iar ii multumesc lui Tudor care mi-a zis sa stau linistit, sa nu ma agit, deorece in fix o ora se ajunge in varf. A fost f bine pentru psihic asta. Ma uitam din cand in cand la ceas si imi dozam efortul in functie de asta. Nu mi s-a parut atat de greu. Am urcat cu o ochelarista f draguta care , incredibil, seara la manifestarea de decernare a medaliilor a "prestat" si in spectacolul dansant ce a tinut aproape o ora, dupa ce alergase tot maratonul (tot respectul).
La coborarea abrupta din Diana am cazut cam rau. Piciorul stang a plecat de sub mine iar batul in care am incercat sa ma sprijin s-a indoit la 90 de grade. Durerea pe care o simti cand suna insistent cineva la usa si tu alergi sa deschizi usa si tragi un sut cu unghia de la degetul mare in pragul de jos dela usa de la camera mica, nici nu se compara cu asta.
Apoi a urmat o coborare usoara si placuta pana la sosire. 6h24
Am fost prima oara la MPC si da voi fi acolo si la anul
...............
Daca crezi ca poti sau daca crezi ca nu poti, oricum ai dreptate.; 9 octombrie 2010, 16:56

Radio Romania Actualitati este partener media principal al MPC Salomon 2010

2010-09-18T16:01:00.000-07:00

Radio Romania Actualitati se alatura celor care iau atitudine si aleg un stil de viata sanatos. Mişcarea de Sănătate 2010 este prima campanie pe termen lung iniţiată de un post de radio ce urmăreşte să-i îndemne pe ascultători la diferite forme de mişcare, promovând în egală măsură o viaţă sănătoasă, sportul in natura, ecoturismul şi conservarea mediului inconjurator.
O echipa a postului public de radio va fi prezenta la Zarnesti, pentru a transmite in direct evenimentul ce va avea loc in Parcul National Piatra Craiului.

Sarbatori fericite!

2009-12-20T11:05:00.000-08:00

Tu ce iti doresti de la Mos Craciun?

MPC 2009 - o reusita - Horatiu Campian

2009-12-16T02:41:00.000-08:00

A fost si MPC 2009. L-am asteptat un an, a venit, a trecut, iar acum vom mai astepta inca un an cu nerabdare. De ce? Pentru ca este o experienta deosebita, o "life changing experience" cum s-ar zice in engleza. O cursa care isi face loc iremediabil in inima celui care o parcurge.

Dar sa incepem cu "sfarsitul", respectiv cu rezultatele noastre. Iar apoi voi scrie cateva impresii. Pentru mine, rezultatul este incredibil. Toata munca si antrenamentul au dat roade neasteptate. Am terminat maratonul in 7 ore si 5 minute!!! Este un timp cu 2 ore mai bun ca anul trecut si cu 4 ore mai bun decat cel de acum doi ani. Stiu, nu e ceva fantastic, atata timp cat peste 100 de participanti au scos un timp mai bun, dar pentru mine inseamna o realizare extraordinara. In plus, ceea ce mi se parea de neconceput acum 1 an, am ajuns in jumatatea superioara a clasamentului, locul 43 din 96 de participanti la 30-40 de ani si locul 106 din 234 la categoria open masculin. Roxana si-a mentinut oarecum pozitia de anul trecut, cu un timp de 8 ore si 4 minute (ceva mai prost ca anul trecut), cu locul 7 din 14 la 30-40 de ani si locul 22 din 49 la open feminin.

Toate rezultatele si pozele se pot gasi pe site-ul maratonului.

Cateva poze cu noi si una cu premierea la baieti 30-40 am gasit pe site-ul maratonului, poze facute de Liviu, Ilie si Sis, carora le multumim..

Si acum urmeaza, pentru cine are rabdare sa o citeasca, povestea mea despre MPC 2009 si despre MPC in general.

Eu si Roxana avem o vorba: noi suntem niste produse ale MPC-ului. Cum vine asta? Pai simplu, se trage din 2007, cand si noi, ca tot omul normal, mergeam pe munte, cu un rucsac de 60-80 l in spate, urcam in Piatra Craiului in prima zi pana pe creasta, dormeam rupti la refugiu si a doua zi coboram pe altundeva. Numeam asta o tura in Crai. Sau in Bucegi. Sau oriunde altundeva. Atunci am auzit de concursul acesta: o nebunie, o tura intreaga, de 41 km, in jurul Craiului, intr-o zi. Cu minim de bagaj, la adidasi usori. Se numea Maraton, dar noi stiam ca nu puteam sa-l alergam. Eu personal nu puteam sa alerg pana la coltul blocului, ca incepeau sa ma doara ficatul, splina, stomacul, capul, picioarele, mainile, spatele, tot ce vreti, simteam gust de sange in gura, ce mai. Roxana incerca sa ma convinga sa alerg, sa ma mai slabesc. Aveam atunci peste 110 kg. Cu mari eforturi, alergam jumate de km cu multe pauze. Dar totusi, nebunia ne-a facut sa ne inscriem. Ce se putea intampla? Mai mult ca sigur sa abandonam, daca nu la Table, cel putin la Plaiul Foii, unde aveam limita de 6 ore jumate. Cum sa ajungem? N-aveam cum. Dar macar sa incercam.

Astfel, intr-o duminica de octombrie 2007, la 9 dimineata, pe o ploaie marunta, ne-am aliniat la start. In acorduri de Phoenix, cei peste 100 de participanti au rupt-o la goana. Eu am inceput sa alerg, dar n-am reusit nici pana la capatul strazii, asa ca am luat-o usor la pas. 3 ore pana la Table, un mare efort pana la Funduri unde am ajuns dupa 4 ore, iar cu 30 minute inainte de timpul limita ma aflam la Spirlea. Am scos tot ce aveam in mine si, in pasi de alergare, am ajuns la Plaiul Foii cu cateva minute inainte de termen. Nu mai stiam cum ma cheama, dar stiam ca ma cheama Diana. Trebuia sa o fac, eram aproape. Am mai facut pana in Zarnesti mai mult de 4 ore, schiopatand. Prin oras, spre sosire, fiecare pas era o durere. Un grup de 4 zombie, eu, alaturi de Roxana si inca doi participanti, Dana si Cristi, am trecut tinandu-ne de mana, pe intuneric, linia de sosire, cu un timp de 10 ore si 19 minute, in aplauzele tuturor. Luci Clinciu a venit si mi-a spus ca n-ar fi crezut ca voi termina. Wow, nici eu. Dar se poate. Si mai mult decat atat, eu pot. Si cu siguranta pot mai mult. Orice ar fi, "that's the right way". Si, in acea seara, la poalele Craiului, viata mea s-a schimbat pentru totdeauna. Pantofii de trail running si rucsacul de 20 l aveau sa ia locul definitiv bocancilor si rucsacului de 80, pe care a inceput sa se depuna praful.....

In 2008 au urmat alte experiente placute: Carpathian Adventure, cu locul 6 la tura scurta, alaturi de Roxana Ghilt, Kitty si George, apoi MPC 2008 cu un timp de 8.41 (9.01 daca se adauga cele 20 minute de timp mort). Acestea au fost un mare imbold psihic, si brusc am descoperit ca pot sa alerg. La inceput 2 km. O tura de lac in Tineretului. Apoi 2. Apoi 3. Si niste dealuri. Si niste scari. Uraaa! Mi-am dat drumul si POT sa alerg. Ba mai mult, chiar imi place.

Si a venit 2009. Cu Bucegi 7500 (locul 7 la mixt), Carpathian Adventure (locul 3 la amatori) si, acum MPC. Si, intr-o dimineata la fel de ploioasa ca in 2007, in ritmuri de AC/DC, am pornit din nou. Dar a fost altfel: am alergat pana la Botorog, am depasit in draci pe urcare spre Magura, am alergat iar pe plat si pe coborari (unde ma cam depaseau alergatorii) si am tras tare pe urcari (unde-i cam depaseam eu pe ei). Am mers cot la cot cu oameni cu care nu visam sa fac asta. Urcarea la Funduri a fost floare la ureche, iar pe grohotis la coborare alergam in draci. Ca si pe branele din grohotis spre Spirlea. Si la Spirlea. Si dupa Spirlea. Si picioarele mele se incapatanau sa alerge. Nu tu dureri de genunchi, nici de muschi. Oboseala m-a ajuns doar la bariera cand, intr-adevar, nu m-am mai simiti in stare sa alerg si platul pana la Plaiul Foii. Dar l-am alergat pe bucati, cu pauze. O supa calda si un ceai m-au pus pe picioare si am plecat spre Diana impreuna cu Laurentiu Barza, cu care m-am intalnit la CP. Pe urcarea abrupta spre Diana, terenul meu preferat, am depasit tot ce se putea depasi. La refugiu am facut doar cu mana celor din CP si am continuat sa alerg in jos. Si de la Coltii Chiliilor, am continuat sa alerg, desi deja ma simteam obosit, dar nu mai era mult. Alergam 5 minute, apoi 30 de secunde pauza in ritm de mers. Lumea aplauda. Aflu ca inca nu au trecut 150 de oameni, deci sunt in prima jumatate, asa ca ignor durerile de ficat si junghiurile intercostale care au inceput sa apara si cobor spre Zarnesti. Asfaltul mi s-a parut interminabil, dar l-am alergat incet si pe ala. Am trecut linia de sosire si ma simteam oarecum dedublat: chiar sunt eu acesta? Am reusit? Da, am reusit. De azi, chiar daca nu sunt printre elite, ma pot numi cu mandrie un trail-runner.

Povestea originala o gasiti aici

Kilometrii fara numar in jurul Craiului - Mihaela Diaconescu si Sebastian Petrisor

2009-11-24T01:10:00.000-08:00

Atentie: urmeaza un jurnal lung, lung cat un maraton si totusi sarac pentru ca oricat talent si dorinta as avea nu pot suprinde in cuvinte ceea ce am simtit dand roata Craiului.
"If you want to win something, run 100 meters. If you want to experience something, run a marathon." (Emil Zatopek)
…Hmm cine a fost Emil Zatopek nici eu nu stiam pana duminica seara cand m-am intors din Crai si ma uitam cu Radu la niste inregistrari vechi de pe TV5…si nici nu credeam ca m-ar putea interesa in vre-un fel viata unui atlet dar totusi weekendul tocmai incheiat a fost un declic, a fost o experienta deosebita, asa cum nu am mai trait demult. Nu am mai venit de nu mai stiu cand atat de ravasita in mine fizic si psihic, si cu perceptia interioara atat de schimbata…si toate au fost rodul a trei initiale : MPC.
Si cand te gandesti ca pana joi seara nici nu luasem in calcul pentru acest weekend MPC ci aveam de gand sa ma duc la catarat la Diana….Dar ploia a schimbat datele problemei....more

Kilometrii fara numar in jurul Craiului - Mihaela Diaconescu si Sebastian Petrisor

2009-11-24T00:22:00.000-08:00

Atentie: urmeaza un jurnal lung, lung cat un maraton si totusi sarac pentru ca oricat talent si dorinta as avea nu pot suprinde in cuvinte ceea ce am simtit dand roata Craiului. Datele oficiale de pe http://maratonpiatracraiului.blogspot.com/

"If you want to win something, run 100 meters. If you want to experience something, run a marathon." (Emil Zatopek)
…Hmm cine a fost Emil Zatopek nici eu nu stiam pana duminica seara cand m-am intors din Crai si ma uitam cu Radu la niste inregistrari vechi de pe TV5…si nici nu credeam ca m-ar putea interesa in vre-un fel viata unui atlet dar totusi weekendul tocmai incheiat a fost un declic, a fost o experienta deosebita, asa cum nu am mai trait demult. Nu am mai venit de nu mai stiu cand atat de ravasita in mine fizic si psihic, si cu perceptia interioara atat de schimbata…si toate au fost rodul a trei initiale : MPC.

Si cand te gandesti ca pana joi seara nici nu luasem in calcul pentru acest weekend MPC ci aveam de gand sa ma duc la catarat la Diana….
Dar ploia a schimbat datele problemei.

Astfel nici acum nu stiu cum de m-am sculat din sacul de dormit sambata dimineata, am renuntat la toata satisfactia de a sta la loc uscat si de a asculta ploaia cum cade ritmic pe supratenda cortului…habar nu am, poate vreo pornire launtrica, poate motivatia lui Rudy care ne-a mobilizat pe toti, dar pana la urma sub aceeasi ploaie monotona strangem cortul, si in 20 de minute debarcam in Zarnesti.
La Casa de Cultura unde se valideaza inscrierile, Radu nu reuseste sa ne convinga sa ne luam numere….si asa intre atatia oameni pregatiti de alergare, fiecare cu trucurile lui de dinainte de concurs, eu si Em, cu bocanciosii nostri in picioare ne simteam stingheri printre atatia adidasi de trail-running, asa ca ne-am aciuat intr-un colt si admiram freamatul din jur.
Pe Radu nu l-am mai vazut demult atat de emotionat (si nu era nevoia la baie pe care o tot invoca…il cunosc bine, sunt nevasta lui doar) iar ceilalti forfoteau si ei cuprinsi de febra ultimei ore. Se masurau unii pe altii,se vanzoleau pe scari in sus si in jos.

Iar noi, doi outsideri ne simteam bine in coltul nostru,complet detasati, necuprinsi de febra pregatirilor, fiind simplii spectatori si doar mirosind din cocktailul de incordare + asteptare + frenezie ce plutea in aer.

Inaintea orei 9.00 ne apropiem de locul in care se da startul si simplii spectatori, ne alegem un loc pe margine, de unde ii privim pe toti cum pleaca lansati spre Fantana lui Botorog.

Dupa ce se scurg cei 250-300 de oameni pe strazile Zarnestiului, pornim si noi, catinel pe urmele lor.

…Afara, in continuare ploua marunt dar ritmul stang-drept, stand-drept ne tureaza incet incet motorasul, si dupa vre-un kilometru renuntam la bluzele cu maneca lunga si ramanem doar cu tricoul si geaca pe noi. Ploaia se scurge pe frunte, pe sprancene, pe bandana pe care o simt uda pe ceafa si totusi ma simt bine…cred ca e una din zilele acelea bune.

Cand merg pe munte,se intampla destul de des ca lucrurile sa iasa usor, natural, sa ma simt bine inca de dimineata vorba proverbului : ziua buna se cunoaste inca de dimineata, sau din contra, de-abia sa ma tarasc pe traseu. Nu stiu daca pastele de aseara imi dau senzatia asta de bine ca vorba aia nu au fost deloc multe ca sa fac un « carboloading » serios, dar in mod surpinzator nu ma intreb de ce sunt aici, pe ploaie, si nici nu ma gandesc ca astazi vreau sa fac ceva ce nu am mai facut pana acum in viata mea…pur si simplu merg. Si pe neasteptate intram in atmosfera.
Nici nu iesim bine de sub umbra ultimelor case ca in raza vizuala apar ultimii intarzati…pelerinele verde crud pe care le remarcasem inca de la start….oamenii mergeau de mana, agale, pe traseul de maraton si deodata intelegem ce inseamna concurs, deodata, cei din fata devin doar 2 tinte care trebuiau depasite.

Ne spuneam inainte de start ca daca vom depasi macar un participant ne vom simti multumiti…dar acestia sunt prea aproape…adica prea la indemana sa nu ii depasim… Acceleram usor si la Botorog GPS-ul ne arata o viteza medie de aproape 7 km pe ora..Am prins aripi deci.. Fiindca parea prea usor sa ii depasim, mai reusim o scurta ratacire apucandu-ne sa cautam poteca descrisa de Rudy pe drumul forestier ce urca spre Magura. Nu o gasim si ne intoarcem repede, inregistram primul abandon si din nou suntem in urmarirea pelerinelor verde crud. A doua incercare e cu noroc, gasim drumul si luam in piept poteca ce urca spre Magura. Mergem in ritm alert si curand ne ochim iepurii…Ne apropiem constant de ei cu fiecare urcus infim si pe o varianta depasim…Sarabanda a inceput !!!Am intrat in joc si a inceput sa ne placa. Primul gand...un neantrenat si un om cu 2 maini rupte...ar fi fain sa termine maratonul...chiar daca nu vom alerga 1 m.

Nu apucam bine sa bifam 3 concurenti ca noi victime ne apar in cale. Mergem, mergem, mergem, printre garduri si case…oamenii ne incurajeaza spunandu-ne ca suntem printre ultimii.
Dar noua nu ne pasa, ghicim pe sub ceata niste peisaje frumoase si ne promitem sa revenim aici…acum insa avem fantomele noastre care ne bantuie. Dupa fiecare depasire un nou calator cocoasat, cu rucsacul acoperit de pelerina se arata la orizont, un nou impuls, un nou zvac pentru noi, si bagam capul in pamant si urcam fara vorbim.
Stau si ma gandes ca in marsul nostru fortat seamanam cu o garnizoana de soldati marsaluind intr-un razboi ce nu le apartine, prin locuri straine, pe vreme potrivnica, prin frig si ploaie, cu noroiul pana la glezne..si totusi razboiul il ducem doar cu noi insine, il vom duce de-a lungul zecilor de kilometrii cu toate slabiciunile corpului nostru si ne vom dovedi noua insine ca putem….sau vom abandona…cine stie…

Pe portiunile de plat incepem glucoloadingul…adica bagam dulciuri si apa cu vitamine, cat incape.
Stiu din Rodnei ca daca beau apa sau mananc la deal ma sufoc asa ca pe plat incarcam rezervorul. 2-3 dintre cei depasiti incearca o revenire, ne ajung pe coborare, dar sunt lasati iremediabil in urma pe urmatoara urcare.

Ma bucur ca Em este cu mine, avand in vedere ca nu alergam,timpul nu va trece foarte repede, asa ca o vorba, doua, trei, un banc sau o incurajare de la un prieten sunt binevenite. Em ma anunta cand s-au implinit primii 7 km…ma simt incalzita, in forma, dar ma gandesc ca in fata mai am de 5 ori pe atat…si ma intreb daca voi putea sa numar de 5 ori cate 7 caci acestia au fost si cei mai usori kilometrii, si stiu ca in fata ma asteapta urcusul spre Saua Funduri. Probabil urmatorii 10 km vor fi cei mai grei si daca ajungem in Funduri ajungem si in Plai…iar pentru Diana sper sa intre in functiune robotelul. Deci target Saua Funduri.

In drumul spre Table, deja depasesc durerea de splina, si cea de tibie…ma cam deranjeaza limba de la bocancul drept dar nu stiu cum sa o asez mai bine, si nici nu vreau sa ma opresc sa mesteresc la ea. Suna telefonul in rucsac dar e la fund…si cu atat ma putin ma operesc sa il caut…eu trebuie sa merg…poate sa arda tara…maratonul nu ma asteapta insa.
Cum necum uit de limba de la bocanc sau se rezolva de la sine cum spuneam. Trecem val vartej pe la Table, si Em trece la conducere..navigheaza cu talent printre braduti urmarind marcajele de la concurs iar mie nu imi ramane decat sa ma tin dupa el. Intuim ca sunt ultimele portiuni de plat asa ca din nou mancam dulciuri. Nici nu le inghitim bine ca incepe urcarea spre Saua Funduri.Em nu incetineste…nici nu are cum, in fata apar unul cate unul iepurii..urcam..am vazut deja ca cei de la urma nu le prea au cu urcusurile, deci asta e autuul nostru.
E greu, e foarte greu, recunosc cu mana pe inima. Ma tarasc dupa Em. As vrea sa ma opresc macar 1 secunda sa respir dar stiu ca daca ma opresc nu voi sta doar 1 secunda….1 secunda se face 2 si apoi 10…deci nu ma opresc.

Deja iepurii nu ma mai entuziasmeaza..nu imi propun decat sa merg, mai incet, dar fara pauza si tot urcam. 10 metri de plat, dublu pe urcare. Mancam diferenta de nivel pe paine si totusi ne vedem sositi la indicatorul spre refugiul din Saua Funduri. Acum stiu unde ma aflu si in 15 minute vom ajunge in sa si prima mare urcare se va termina.

Pe aceasta ultima portiune zburam.
Suntem la peste 1800 de m altitudine si am facut 3 h si 17 m de la plecare. Ii admiram pe oamenii de la Salvamont care stau aici, in atmosfera asta umeda si laptoasa sa astepte sute de oameni. Nu fac decat sa strang betele si sa le pun pe rucsac si in 2 minute mancam o jumatate de baton. Ajung sa surprind cateva lamentari caci erau multi stransi in sa la odihna…unii nu mai veneau daca stiau cat e de urcat (hmm nu au vazut inca urcusul pe Valea Ursilor), altii nu mai veneau daca stiau caci coborarea ce urma e asa abrupta…sau daca stiau ca e atat de multa piatra. Dar noua ne place Piatra si fara jena pornim la vale, pe segmentul de timp mort, cel putin teoretic. Practic s-a cronometrat si acest sector si am realizat ca e important sa ajungi macar pe la mijlocul plutonului, altfel se formeaza niste cozi la coborare de toata frumusetea si pierzi timp.
Am ajuns si la o coarda fixa montata de salvamont pentru a facilita coborarea si doar aici am stat 35 de minute….Timpul nu l-am pierdut chiar degeaba caci ne-am apucat sa infulecam alte batoane si apa, dar dupa 20 de minute deja ne luase frigul. Poate e de gandit pentru viitoarea editie si in cazul in care numarul de participanti va urma aceeasi progresie sa se amenajeze 2 variante pentru a decongestiona traficul, mai ales ca, asa cum am dedus noi stand in coada plutonului, cei mai afectati (si da, chiar erau afectati) sunt cei care se lupta sa se incadreze in baremul de timp impus pentru sosirea in Plaiul Foii..

So dupa ce am fost cat de galanti am putut si i-am lasat aproape pe toti in fata caci ei se luptau cu timpul, iar noi doar cu noi insine, ne-a venit si noua randul si fuguta pe poteca la vale sa scapam de frig. Inaintea mea o noua nebuloasa…habar nu aveam cat de lunga era poteca pana la firul Padinii Lancii de unde din nou eram pe teritoriu cunoscut. Chiar ma gandeam pe coborare ca in atatia ani, printre atatea nemarcate si trasee de alpinsim nu am ajuns niciodata pe poteca aceasta. La sfarsitul sectorului dificil un alt salvamontist ne invita la foc…niste mici o tuiculita ar merge acum dar nu , noi am venit sa mergem, fara numar , sa dam ocol Craiului…

Indicatorul cu 4 h jumate pana in Plai ma cam desumfla, si ma gandesc ca daca scoatem 2 h jumate e ideal..si 3 e numai bine. Dupa colt, la o noua saritoare un nou membru al formatiei Salvamont ii asista pe cei cu probleme la o mica saritoare. Sarim si peste ea si apoi la deal, la vale, cum ne urca si ne coboara poteca. Scot betele si la fiecare urcare imi fac ochii roata sa identific umerii. Incep sa le dau dreptate Hoinariilor care in blogul cu Transalpina afirmau « Bai cat e de lung maratonul! Incredibil! Iti duce organismul la limita. Pai cum sa nu fi murit bietul grec care l-a alergat prima data?! Normal c-a murit saracul: n-avea papuci de padure, n-avea asfalt, antrenamente calculate etc. …Stiu ca de la Umeri e numai coborare. Ajungem in sfarsit in dreptul lor, alti 2 baietii de la Salvamont ne intampina pe fiecare cu sunet de trompeta si de aici in 40 de min sper sa fim la Spirlea…Nu gandesc bine, nu cobor bine si iata indicatorul cu 15 min pana la refugiu…Mi se par cele mai lungi minute dar coboram in continuu…

Imi suna telefonul pt a 6-a oara pe ziua de azi…probabil e Radu, ma anunta ca a terminat dar nu am timp, voi vedea in Zarnesti. In poiana e liniste, depasim cativa concurenti opriti la alimentare, apoi unul din ei recupereaza pe coborare. Organismul incepe sa dea primele semne ca i-a ajuns..dupa primii pasi si eu si Em acuzam o durere la niste ligamente nebanuite de noi…in plus pulpele si fesele dor ca naibii…febra musculara in zonele astea nu am mai facut de cand m-am urcat pe schiuri…gambele nu au nimic dar mai sus de genunchi ejale. Cica ligamentul iliofemural e de vina.
Insa faptul ca stiu traseul ma ajuta..izvorul, se termina poteca, trecem raul, intram pe forestier. Obiectiv dupa obiectiv se bifeaza. In plus pe coborarea asta am intalnit si o victima reala..era un baiat care avea ambele picioare blocate din cauza crampelor si nu putea efectiv sa coboare.
Era insotit de un alt concurent,am intrebat daca putem sa il ajutam cu ceva, ne-a cerut magneziu dar nu aveam la noi..de fapt nu aveam nici un medicament la noi dar imi propun ca magneziu sa nu imi mai lipseasca…imi dau seama ce chinuri trebuie sa fie, plus ca si daca vrei sa cobori in ritm normal pur si simplu nu poti…imaginea mi-a ramas in minte.
Pe drumul plat spre Plai nu avem mai multa energie decat pe coborare si acele ligamente noi nu ne lasa in pace…ne facem de treaba scotand mancare …melci, sandwishuri, batoane..e plat, trebuie sa mancam sa bem caci urmeaza Diana.
Nici daca mi-ai spune ca in Plai ma asteapta un jacuzzi n-as putea sa alerg pana la el. Este punctul cheie al zilei…stiu ca daca m-ar astepta vreo masina in Plai nu as sta pe ganduri si m-as tranti pe bancheta sa ma duca unde o vrea de acolo …dar pentru noi nu e nimeni acolo asa ca nu avem decat 2 optiuni…sa luam la pas 13 km de forestier sau sa urcam la Diana…cred ca glumesti dracusor mic din cap, nu fac nici un autostop spre Zarnesti…am ajuns aici, am inghiti sudoarea de pe fata, am mancat sarea de pe buze…eu ajung in Zarnesti doar prin Diana. In punctul de control din Plai inca se asteptau concurenti, nu oprim deloc. Imi propun un timp de 1 h jumate pe urcare si 1 h pe coborare.

Em gaseste puterea sa spuna un banc cu un greiere pus pe sotii si fruntea mi se descreteste. Oprim 1 min, dam jos gecile, bem apa si pornim cronometrul. Valea Ursilor o cunosc, nu am ce admira, bag capul in pamant si imi setez un ritm constant fara pauze, fara sa tragdar si fara sa ma odihnesc…metronom. Em ma ajunge din urma, il invit sa treaca inainte , trag bine si cand e cineva inainte, ii fixez bocancii si urc dupa el. Dar Em refuza…probabil vrea sa aplice aceeasi tactica pe mine…in acelasi ritm de la un cap la altul mai adunam 3 victime la catastif…pe unul dintre baieti il intreb daca il pot ajuta cu ceva, un baton, un pic de energie si imi spune ca doar daca stiu vreo metoda sa se odihneasca mai repede…Il recunosc, este ghidul montan care ne-a depasit pe off-road la pasajul cu coarda…m-a deranjat la el atitudinea cu care a refuzat sugestia salvamontului de a sta la rand cu totii si sa se foloseasca de coarda…nu gestul, pentru ca pasajul se putea da si pe off road-ci tonul, ironia si mandria…
Ok ma gandesc ca pot sa ma fac o zana si sa vad daca cu o bagheta fermecata ii pot da odihna necesara dar nu imi bat capul si urc in continuare. Em ma vegheaza si imi anunta fiecare suta de metrii castigata. Si conteaza enorm…deja suntem la 1400 si nu mai e nevoie de alta adaugire, vad poiana cu refugiul. Ne intreaba de numere, nu avem, aflam ca mai sunt 9 km pana in Zarnesti…aici fiind km 32…GPS-ul nostru zice mai putini km parcursi si putin mai mult diferenta de nivel totala, dar nu mai conteaza.
Deasemenea aflam ca in spatele nostru mai sunt 7 oameni care s-au incadrat in timp in Plai si sunt asteptati in Diana.. Intru in refugiu inlocuiesc caietul vechi care s-a umplut cu unul nou, las 2 suluri de saci care au ocolit mai mult de jumate de Crai si plecam. Em intre timp consultase gps-ul si ma anunta ca am facut 1 h si doar cateva minute pana aici… Extraordinar…in ciuda tuturor durerilor fizice care ma incearca sunt multumita de mine…dupa 25de km in jurul Craiului am urcat in Diana intr-un timp mai bun decat oricand.

As zbura, pacat insa ca in prima parte a coborarii cedeaza si genunchii..incep sa doara si acum nu mai stiu de ce mai suferim…avem cam aceleasi simtome si ne taram greu la vale..suntem prinsi de un alergator care ii da cu talent in jos, depasim alti 2 care se misca in slow-motion si cam asta a fost maratonul.
Ultimii kilometrii ii parcurg incercand sa tin pasul cu Em , incercand sa nu ma gandesc ca ma doare spatele in zona lombara inca de la mijlocul traseului si sper ca e doar de la rucsac si nu de la vreo raceala , incerc sa uit de dureri si momentan chiar de visul de sta jos…
Acum asta imi doresc , sa stau jos…dar in egala masura sunt enorm de fericita..vom ajunge in Zarnesti pe lumina, va fi cel mai tare lucru pe care l-am facut pana acum…si pur si simplu sunt mandra de mine…stiu ca nu numai am depasit o groaza dar mai avem 7 oameni in spate care sunt asteptati si deci am terminat un maraton , mergand nu alergand si din fericire nici chiar ultimii…Dar nu am stat deloc in afara de zona cu timpii morti in rest cred ca am oprit pt maxim 15 minute in total.

Em se opreste o clipa pentru o nevoie si se sprijina de un gard scotand o exclamatie de incantare…se termina noroiul, incepe asfaltul mai avem cateva case si in liniste ajungem in centru.
Eu ii propun lui Em sa mergem direct spre Casa de Cultura, el spune sa mergem sa inchidem gps-ul in acelasi loc in care am plecat… Nu mai conteaza 10 m, 20 de m ce mai conteaza…nu, nu am ajuns aici pe pilot automat, am ajuns sfarsita si daca imi spuneai ca mai am inca 7 sau 10 km nu stiu daca ii puteam merge in continuare. Oricum mergeam din ce in ce mai incet asa ca pana la urma aveam sa fiu ca iepurasii din reclamele la duracell-sa ma opresc de tot.
Si datele gps-ului lui Em.
Chiar cand intram in casa de cultura primim mesaj de la Radu sa il anuntam cand ajungem…hmm vorbeste de lup, si lupii la usa. Cum vad caloriferul ma proptesc de el si apoi usor usor ma scurg spre visul meu…stau jos, in fund pe cimentul rece dar stau jos.
Dupa primele impresii ne urnim cu greu, sontac sontac spre masina…Ne schimbam, ne doftoricim..genunchiul stang primeste o fesa elastica si ii e mai bine, stomacului ii dau un sandwish tarat in rucsac…bine ca tot in stomac a ajuns, dupa un asa traseu era normal sa se faca una cu mine.
Mergem si noi la premiere…atmosfera este faina, mai intai urca pe scena pustii de la MPC Junior, cei mici de la 3-5 ani sunt foarte haiosi si fiecare este premiat, apoi decanii de varsta sunt aplaudati de o sala intreaga timp de 5 minute, in picioare…e clar trebuie sa fie o senzatie extraordinara sa ajungi la 70 de ani si sa termini un maraton. In final rand pe rand sunt strigati toti participantii si ochii nostri se inchid proportional.

Pe la 22.30 plecam spre Gura Raului si campam…deja mergem teleghidati, unul mai schiop si mai beteag, iar exclamatiile si lamentariile sunt din cele mai diverse…
Duminica dimineata trebuia sa plantam copaci, ma rog sa curatam terenul…da…daca terenul nu ar fi la vreo 3 h de mers si daca astea 3 ore nu ne-ar parea ani lumina, ce bine ar fi.

Radu reuseste sa ne scoata pe toti din saci si sa ne puna sa facem miscare spre Prapastii. Inarmati cu bete, mergem sontac dezmortind articulatii. Cand ne asezam si apoi trebuie sa ne ridicam devenim deja comici…O coaja de banana aruncata pe jos pare atat de departe incat trebuie sa ma contorsionez in fel si chip sa ajung la ea…si interjectiile continua : au, off, vai, mama si cate si mai cate, radem unii de altii, radem cat de abrupt ni se pare drumul de coborare spre gura raului, cat de greu ne suim si mai ales ne dam jos din masina…si intelegem cum e sa te simti anchilozat la 70 de ani.
Si ca sa va faceti o impresie despre cum aratam duminica: http://www.youtube.com/watch?v=m-hCuYjvw2I
Si acum o incheiere...

Stiu ca la anul ma voi intoarce la Maraton (mi-a placut, nu regret ca am fost doar in prospectari...asa sunt eu mai prudenta si d-aia mi-am luat un Batman drept sot) dar stiu ca pot urca in Funduri in 2h jumatate, si la Diana in 45 de minute daca ma antrenez...urcarile sunt punctul meu forte...dar pana in octombrie voi vedea cum e si cu alergatul...stiu ca pot sa o fac, stiu ca pot sa alerg, cu totii putem, am fost nascuti pentru asta. Stiu ca pot sa incep sa alerg pe orice drum care imi permite asta, stiu ca pot sa alerg pana simt ca imi iau zborul, stiu ca pot sa zbor, si sa visez...si voi visa pana la anul la MPC 2010 (numai sa nu imi rup mainile si picioarele pana atunci).
Mihaela Diaconescu si Sebastian Petrisor Originalul pe: http://www.carpati.org/jurnal/mpc_2009/1672/

Medalii

2009-11-22T13:59:00.000-08:00

Acestea sunt medaliile;Dan Lixandru si SiS

In curand vor ajunge si la voi, vom posta aici mai multe informatii.

Astazi in parcul IOR a fost o atmosfera extraordinara; lume multa, alergare, soare si peisaje de toamna superbe in Bucuresti.Sis, Ionut, AdiCu multa placere i-am revazut pe cei din Ro Club Maraton si pe cei care au participat la MPC-Salomon.

mai jos sunt cateva poze de azi:

medaliatii 2009 prezenti in parcul IOR

Dan, Gabi, Mugur, Edi, SiS, Hiroko, Adi, Ana, Marian,...

Medalii Maraton Piatra Craiului - Salomon 2009

2009-11-20T15:10:00.000-08:00

Medaliile promise sunt gata!
- mai intai pentru cei din Bucuresti...in curand in toata tara :-)
Dan Lixandru, cel care a sustinut acest lucru ne-a anuntat ca duminica va fi prezent in parcul IOR pentru alergarea de grup sustinuta de Ro Club Maraton unde va aduce si medaliile pentru cei care au terminat MPC.
Mai multe detalii despre intalnirea de duminica din parcul IOR - Bucuresti, h 10:00 aici
Pentru a primi duminica medalia, Dan ii roaga pe toti cei care au terminat MPC si vor veni duminica la intalnire, sa ii trimita un email cu numele lor la adresa: daniel.lixandru@1marathon.ro
Multumim Dan pentru initiativa si sustinerea materiala!
Cativa dintre noi vom fi prezenti duminica in parcul IOR :-)
Pentru cei care nu sunt din Bucuresti sau care nu pot veni duminica, vom avea alte actiuni in cadrul carora vom inmana medaliile sau vom legatura cu fiecare participant - rabdare sa fie :-)

From MPC 2009 - Mishu

Dan Lixandru la MPC - Salomon 2009 :-) (1marathon montan la care participa in fiecare an cu multa placere)

From MPC 2009 - Liviu

Povesti la gura sobei despre Maraton Piatra Craiului

2009-11-05T06:57:00.000-08:00

Ultimile povesti despre Maraton Piatra Craiului 2009 le puteti citi aici:

MPC vazut de mine - Aurelian Mihu
Maratonul Pietrei Craiului a fost primul concurs montan de care am auzit (in 2008) si de cum am auzit de el m-a fascinat. Era ceva la care trebuia neaparat sa particip, continea elemente care imi placeau si la care ma descurcam binisor. Pasiunea mea fiind muntele, imi place orice are legatura cu el si cu natura si, in plus, Piatra Craiului este muntele meu de suflet, cel mai drag, cel mai frumos si cel mai aproape de sufletul meu. Alergarea iarasi e ceva la care sunt bunicel (comparativ cu media) chiar daca nu o practic constant.
Mai alergasem un marton de sosea in 2003 unde... am scapat cu viata, dar acum era cu totul altceva...more

I am a finisher - Sanziana Vanatoru
Un alergator spunea:
"Divide the marathon into thirds. Run the first part with your head, the middle part with your personality, and the last part with your heart."
...E o placere sa alergi fara mari sfortari si mai ales sa realizezi ca antrenamentele tale dau roade. In timpul urcarii catre Saua Funduri depasesc usor participantii si ajung cu suflul normal la punctul de control dinainte de saritoare. Dau dreptate in gand celui care spunea sa alergi prima bucata rational, realizez ca ma simt mai bine decat in anul precedent si...gresesc facand o alegere prost gandita....more
O viziune diferita - George Sandu
Entuziasmat la culme de suferinta colectiva la care am luat parte ma hotaresc si eu sa scriu vreo 2-3 vorbe despre maratonul pietrei craiului.Si cum sa fac asta mai bine decat iesind ca apucatul pe usaintreprinderii in care lucrez si in fata maidanezilor uimiti sa ma arunc intr-o mare balta pamantie si noroioasa care troneaza de cateva zile sub umbra unui nuc putred. Ud leoarca ma asez intr-un loc plin cu noroi si cu putin norc in 5 minute incepe sa ploua...more

Muntele si invataceii - Mihai Pantis
Am ajuns in Zarnesti sambata dimineata. Impreuna cu colegul meu, Vlad, ne-am cazat la o familie primitoare chiar langa start si am inceput sa ne facem planurile de drum. De jos muntii nu pareau foarte mari, dar am realizat imediat ca se continuau mult in ceata...more

Prima data la Maraton Piatra Craiului si ultima.....
Oana Dascalescu
Este primul maraton la care particip si n-as vrea sa spun si ultimul pentru ca, asa cum stiam deja si mi s-a confirmat, din nou, chiar in timpul acestui maraton, niciodata sa nu spui niciodata. De multe ori, in timpul maratonului simteam ca nu mai am putere sa continui, mai mult decat atat, mai si verbalizam aceasta senzatie, spre disperarea cumnatei mele.....more

De la organizator la participant... un pas mic dar o nebunie mare.... - Roxana
am pornit la "drum spre MPC" cu ideea de a da o mana de ajutor la organizare- si asta datorita lui Cornelush. "Hai ma Roxana, vii cu copiii, ne ajuti la organizare, incurajezi concurentii, vii cu copiii si ne distram..."
Zis si facut, m-a tentat ideea, mai ales ca am stat cativa ani in preajma Corneliei si ma cam intoxicase cu microbul muntelui si al sportului in general.
M-am decis sa merg in acest scop, mi-am si rezervat loc pt cazare si am inceput sa ii pregatesc mental pe Matei- 9 ani jumate si Ilinca-8 ani, ca vor participa la Zarnesti la cursa de copii.
Nu a trecut prea mult ca situatia se schimba brusc:"hai ma Roxana, hai si tu macar primii 8km sa vezi cum e... nu o sa fie greu, e fain ma Roxana, serios... o sa iti placa, si la cat alergi tu, nu o sa ai probleme".....more
Maratonul Pietrei Craiului - Bogdan Ghiuru

Totul a inceput ca intr-un vis, transformat in cosmar pentru a se sfarsi intr-un zambet. Doar atat am mai putut dupa 41 de km alergati (a se citi mers incet la deal si zbor la vale) prin noroaie si stanci ude.. urcand si coborand 2100 m diferenta de nivel.

M-am inscris mai mult din ambitie si nu pentru ca visul meu suprem ar fi sa mut muntii din loc. Am zis ca ma bag…. nu puteam da inapoi, ce barbatel as mai fi fost eu? Antrenamente zero, mers pe munte foarte putin si totusi trebuia sa fiu acolo...more

MPC vazut de mine - Aurelian Mihu

2009-11-05T06:34:00.000-08:00

Maratonul Pietrei Craiului a fost primul concurs montan de care am auzit (in 2008) si de cum am auzit de el m-a fascinat. Era ceva la care trebuia neaparat sa particip, continea elemente care imi placeau si la care ma descurcam binisor. Pasiunea mea fiind muntele, imi place orice are legatura cu el si cu natura si, in plus, Piatra Craiului este muntele meu de suflet, cel mai drag, cel mai frumos si cel mai aproape de sufletul meu. Alergarea iarasi e ceva la care sunt bunicel (comparativ cu media) chiar daca nu o practic constant.
Mai alergasem un marton de sosea in 2003 unde... am scapat cu viata, dar acum era cu totul altceva...
Deja de la sfarsitul editiei MPC din 2008 am asteptat cu nerabdare trecerea a inca un an pentru a reveni la o competitie minunata cum era MPC. Intre timp am incercat sa mai conving diversi prieteni si colegi sa participe la aceasta provocare, provocare ce trebuie vazuta ca o provocare cu sine insusi, o competitie pentru depasirea limitelor fiecaruia si poate mai putin o competitie cu ceilalti. In parte am reusit, asa ca am mai adus niste prieteni.... Prin urmare participanti din grupul nostru eu, fratimiu geaman Ovi (Octavian Mihu), Vali si Alex. Nicoleta si Emilia ne astepata la pensiune anul asta... sa vedem ce va fi la anul.
In decursul anului am mai participat la diverse (Maratonul 7500, Carpathian Adventure) si ajunsesem sa cunosc pe o parte dintre oamenii care erau participanti si la acest concurs. Cum zice proverbul romanesc: “cin’ se-aseamana se-aduna”. Si iata-ne inainte de start salutand diversi prieteni, cunoscuti, participanti cunsocuti doar din vedere precum si cunsocuti care ii insoteau. O atmosfera frumoasa inainte de start, nu incrancenata in care fiecare se gandeste la greul ce urmeaza sau la depasirea celuilalt, ci discutandu-se lejer, schimbandu-se pareri, facand glume pe seama vremii potrivinice. Ceea ce conta in primul rand era ca noi toti eram cu acelasi scop aici: depasirea sinelui!
Se aduna oamenii la start, repede, gata!... da stai... e exercitiul si suntem anuntati ca startul e in 10 minute.
Vremea in schimb se vedea clar ca nu tine cu noi. Impreuna cu fratimiu geaman Ovi (Octavian Mihu) discutam si zicem ca e mai bine sa alerg cu geaca pe mine. Decizie proasta!
In prima parte am vrut sa tin de plutonul fruntas, dar totusi e un ritm care nu cred ca ma va tine, trebuie sa alerg in ritmul meu. Alerg impreuna cu Ovi, el o ia putin inainte. Mai dam un colt si ii spun lui Ovi “stii cine a trecut pe langa tine?”, era unul dintre grecii echipei Salomon. Alergam ce alergam, se vede iesirea de pe asfalt, cariera... il depasesc pe Ovi. Chiar daca el este putin mai bun decat mine e racit cobza si imi spune ca nu poate respira nici pe gura... nu stie daca termina. Cand vad Fantana lui Botorog ma opresc sa imi scot geaca... nu are rost sa o tin, e prea cald si imi ia din energie si oricum ma voi uda... Arunc borseta jos, scot geaca si apoi incerc sa o indes... dar e uda. Am pierdut 5 minute in care m-au depasit vreo 10 oameni. Pornesc din nou racorit caci trebuie sa recuperez, se apropie urcarea in Magura si acolo e mai dificil. Reusesc sa depasesc si pana acolo, dar si pe urcare pe cate unul. Trecem pe langa ultimele case din Magura, incet incet se mai distanteaza participantii: sunt destul de singur, nu mult in spatele meu sunt cativa, in fata mea mai departe cei pe care vreau sa ii ajung. Speram sa pot mai mult, sa fiu mai in fata... e o competitie cu mine deci trebuie sa trag pentru mine, pentru un timp bun... cei din fata sunt buni!
Ajung in poiana de dinainte de Saua Joaca si vad iarasi (ca si anul trecut) tuburi goale de gel aruncate pe jos. Sunt dezamagit... daca nici noi oamenii muntelui nu suntem in stare sa il pastram curat... era asa de greu sa iei inapoi, gol fiind, tubul pe care l-ai carat plin? Stiam de defrisarile masive de acolo asa ca nu mai raman blocat cum am facut prima oara cand am fost acolo dupa defrisari.
Ajung in La Table, o mica surpriza...la punctele de alimentare a aparut cascaval si au disparut batoanele energizante. Cred ca mi se face rau de la cascaval asa ca iau banane.

Cum alergasem la editia trecuta si stiam toate dificultatile traseului, am incercat sa trag cat mai mult. Totusi terenul ud si dificil a fost un dezavantaj pentru noi, soarecii de birou, in comparatie cu cei care stau si chair se si antreneaza zilnic pe acest teren.
Lucrul acesta s-a vazut cel mai bine in Saua Funduri, cand Dan Spulber m-a ajuns chiar dupa ce ajunsesem in sa (avand un ritm foarte putin mai bun decat mine la acea urcare), in schimb la coborare a trecut pe langa mine de 5 ori mai repede. Incredibil!!! Nu credeam ca poate fi adevarat sa alergi astfel pe aceasta coborare ca pe plat.... Terenul ocolitor al traseului timpului mort de anul trecut este criminal pe o asa vreme! Absolut criminal: daca pe uscat era posibil de facut, pe ud... hm..., sper ca concurentii mai putin experimentati pe munte sa nu aiba probleme. Intrucat l-am lasat pe concurentul care ajunsese inaintea mea sa inceapa coborarea, acum stau dupa el: el este alergator de plat si se resimte tare la muschi. Face niste comentarii corecte referitoare la depasirea “offroad” si la accidentare...

Trec de Umeri, Spirla, ajung prima oara pe drumul spalat de ape spre Plaiul Foii. La punctul de alimentare ma prind ca e cas si nu cascaval si mananc cu pofta...

Punct de alimentare - Plaiul Foii

Cat stau in punctul de alimentare ma depaseste accelasi concurent care m-a depasit si anul trecut. Dupa iesirea din forestier, la trecerea peste firicelul de apa, vreau sa aleg un traseu mai bun, fara alunecare, care mi se parea stabil si intru cu un picior ~20 cm in noroi. Se simte mult mai greu si vreau sa il sterg: incerc asta dar nu ma pot apleca din cauza muschilor de la picioare, am dureri ingrozitoare. Pana la urma ma aplec doar din trunchi si sterg in mare parte.... continui. Imi urmaresc iepurele si il depasesc, trec de Diana si spre Coltii Chiliilor ma depaseste din nou (e din Zarnesti). De acum mai e doar coborare si curba de nivel, trebuie sa am un ritm cat mai bun si de durata.
Trec de fotograful postat la iesirea din padure spre Coltii Chiliilor si alunec pe iarba plina de apa. Cazatura artistica, cu dat de doua ori peste cap, dar nu aveam timp sa pierd asa ca la a doua rasturnare ginesc batul si in cadere il apuc si ma ridic total cursiv, parca era un numar de circ exersat indelung. Mare a fost distractia sa aflu ca Ovi (fratele meu geaman) a cazut exact in acelasi loc.
Dupa ce trec de Coltii Chiliilor terenul e foarte alunecos, pana la urma trec de Valea Crapaturii, am un ritm bun. De acum trag tare, mai e putin timp si vreau sa reusesc un timp scriptic mai bun decat anul trecut... totusi nu pot trage mai tare, ritmul e confortabil.
Ajung in sfarsit in Zarnesti, ultimele sute de metri, lume peste lume la sosire, toti ma incurajeaza. Timp 5:22... considerand terenul sunt destul de multumit. Frati-miu a terminat in 5:43, foarte bine in conditiile in care pe la Botorog nu stia daca termina, caci nu putea respira nici pe gura de cat de racit era, si a mai alergat si cu geaca pe el tot maratonul.

Fratele meu la finalul primului lui MPC

Daca anul trecut am ajuns la sosire odihnit, gandindu-ma ca as putea sa mai dau fara probleme inca un tur, anul asta am tras mai tare si eram obosit, si muschii se simteau putin. In realitate am scos de fapt un timp mai bun decat anul trecut (daca adunam cele 20 minute de timp mort din 2008) in conditiile unui teren mult mai greu si unei ploi care te ingreuna constant la inaintare...
Datorita concentrarii pe alergare nu am vazut nici in acest an Cerdacul Stanciului. Uff: nu apuc sa si admir natura.

Grupa de varsta 18-29 de ani (de unde eu si fratimiu eram cei mai... intelepti, ca batrani nu suntem: in poza 30 ani-6 zile)

Ma bucur ca MPC s-a bucurat de o participare asa larga in acest an si sper sa mai creasca numarul la urmatoarele editii.
Veniti cat mai multi la editia viitoare!
E o experienta foarte frumoasa pe care nu o veti uita niciodata!
Sa ne revedem cu bine in dragii nostri munti!

I am a finisher - Sanziana Vanatoru

2009-11-03T04:06:00.000-08:00

Un alergator spunea:
"Divide the marathon into thirds. Run the first part with your head, the middle part with your personality, and the last part with your heart."

Alearga cu cap

Ora 9. Ploaie marunta. Lume multa. Agitatie.

Suntem la start si -ca in anul precedent- simtim emotia vibrand in aerul parfumat cu BenGay. Dupa un start fals care s-a propagat rapid in multimea nerabdatoare, incepem in sfarsit sa alergam. Mi-am propus sa alerg cu mintea aici, adica sa nu exagerez pe primii 10 km, ci sa-i fac in ritmul meu normal. Minigrupul format de mine, prietenul Marius si colegul Radu se disperseaza in functie de ritmul fiecaruia. La fantana lui Botorog imi strafulgera gandul ca mai e foarte mult. Asa ca mentin ritmul pentru a avea energie pentru cei 40+ km.Cu toate acestea depasesc destula lume. Ploaia continua nu ma deranjeaza; e cumva placut sa simti racoarea unei dimineti de toamna, iar echipamentul s-a dovedit a fi de incredere si rezista eroic la apa. E o placere sa alergi fara mari sfortari si mai ales sa realizezi ca antrenamentele tale dau roade. In timpul urcarii catre Saua Funduri depasesc usor participantii si ajung cu suflul normal la punctul de control dinainte de saritoare. Dau dreptate in gand celui care spunea sa alergi prima bucata rational, realizez ca ma simt mai bine decat in anul precedent si...gresesc facand o alegere prost gandita.

Alearga cu personalitate

Ajunsa la punctul de control ma gandesc sa poposesc cateva minute pentru a-mi strange betele si a manca ceva. Un baiat cu care mai vorbisem la urcare imi striga sa nu ma opresc, sa continui, dar personalitatea mea comoda alege sa dea organismului o pauza, desi nu e neaparat necesara. In cele cateva minute au trecut pe langa mine toti cei pe care i-am depasit in urcare si pe care nu mai aveam sa ii mai ajung tot restul traseului. La saritoare se facuse deja o coada lunga cand am ajuns. Se trecea foarte incet pentru ca stanca era alunecoasa. Stand pe loc am inceput sa imi regret decizia, mai ales ca incepusem sa tremur de frig. Dupa ce intr-un tarziu mi-a venit randul, am continuat sa cobor incet, cu precautie, lasand pe cei mai grabiti sa ma depaseasca. Ma gandesc doar ca cel mai important e sa termin acest maraton intreaga.

Cand panta s-a transformat in curba de nivel, am inceput sa alerg. Nu mai vedeam pe nimeni in fata si nici in spate. Sentimentul de singuratate e foarte ciudat: simteam nevoia sa am un coechipier cu care sa vorbesc, asa cum am fost eu pentru Marius anul trecut. Nu e vorba de incurajari, ci de faptul ca motivatia de a alerga a inceput sa se stinga lent. Ploua continuu, apa a patruns in cele din urma prin haine, adidasii baltesc si sunt grei de la noroi. Ajung la Spirlea, beau un pahar de apa si ma hotarasc sa recuperez alergand la vale.

Primii metri de coborare rapida se dovedesc dezastruosi: brusc ma injunghie o durere in picior, acolo unde anul trecut am avut o accidentare urata, care m-a tinut pe banca de rezerva timp de 4 luni. Initial refuz sa cred ca a revenit durerea, imi dau tot felul de motive sa o ignor: poate am calcat stramb, poate ma doare doar un pic, mai ales ca e frig si la temperaturi scazute simt accidentarea cel mai tare. Dar fiecare pas imi aminteste dureros de cele cateva luni de repaos. Durerea creste in intensitate desi eu incerc sa incetinesc ritmul. De nicaieri apare o fata micuta si zglobie care alearga rapid la vale. Ma intrece. Apoi mai apar altele doua, pe care le-am depasit demult...Fiecare pas al meu e durere, iar fiecare depasire e suferinta. Ma doare sfasietor nu doar piciorul ci si orgoliul. Stiu ca pot mai mult si nu imi place sa nu fiu intre primii. Trebuie sa recuperez neaparat si stiu ca alergarea pe drept pana la Plaiul Foii e excelenta pentru acest scop. Cobor incet si atent cat mai am din panta si tintesc catre drumul pietruit. Trec raul, ridic piciorul drept si calc cu putere. Ridic piciorul stang si calc. Nu pot sa imi inabus un geamat de durere. De ce?! Drumul e drept, accidentarea ma doare deobicei doar la coborare! Incerc alt pas. Si apoi inca unul. Durerea radiaza acum in tot piciorul. Ma fortez sa alerg, dar imi e imposibil. Dupa cateva incercari, cedez si aleg sa merg in pas normal. Cu gandul ca poate sunt printre ultimele, ma intreb daca mai are rost sa continui. Anul trecut mi-am demonstrat ca pot sa termin cursa; ce sens ar mai avea sa fac un timp la fel ca anul trecut?

Alearga cu suflet

Ma apropii de punctul de control de la Plaiul Foii si imi aduc aminte de cursa de anul trecut, de faptul ca atunci nu ma simteam deloc obosita, dar ca am pastrat un ritm incet pentru a-mi ajuta partenerul de alergat, extenuat, sa termine cursa. Anul trecut nu conta timpul, era important sa terminam amandoi. La aceasta editie am alergat singura, cautand sa imi ating limitele, dar conditiile nu au fost ideale pentru aceasta provocare: ploaia, durerea s-au adunat intr-un amestec amar care ineca dorinta de a continua. Totusi...

Muncesti ani de zile la perfomantele corpului tau. Inveti, practici, gresesti, repari, perseverezi. Te trezesti dimineata pentru a prinde acel moment mort in care orasul doarme amortit si tu poti practica in liniste miscarea care te face sa te simti bine toata ziua. Stai la serviciu intr-o agitata expectativa, cu gandul ca dupa cele 8 ore de munca te asteapta cativa kilometri in parc. Te culci noaptea tarziu dupa o alergare care iti reda energia furata de o zi de munca. Fiecare weekend devine o Mecca, pentru ca atunci esti liber sa te misti, sa nu depinzi de ore, de program. Si atunci cand ajungi aproape de finishul maratonului -care ti-a fost Scop timp de o vara sau poate timp de un an- poti sa iti refuzi demnitatea de a calca linia care te face participant? Sa reduci la inutil un efort indelungat, care chiar daca avea ca destinatie rezultate mai bune, ar fi o greseala.

Cu toate acestea in gand, poposesc putin la Plaiul Foii si ma indrept mergand- pentru ca altfel nu pot- catre urcusul Dianei. Din fericire, accidentarea nu ma doare la urcare asa ca imi permit sa "pompez" la deal, luand avans fata de alti participanti. Stiu ca ma vor depasi la coborare. Oricat de abrupta ar fi aceasta carare, pentru mine e o adevarata placere: pot sa merg din nou repede, pot sa depasesc usor. Aproape de refugiu, intru in vorba cu Catalin, pe care l-am intalnit la coada de la coborarea saritorii. Anul acesta e si el dezavantajat de o accidentare, asa ca ne gasim un subiect in comun, pe baza caruia sa facem conversatie. Din vorba in vorba nici nu imi dau seama cand incepem sa coboram. Deoarece acum mergem, durerea nu ma inteapa atat de tare. Simplul fapt ca am cu cine vorbi si mai ales ca avem lucruri interesante de povestit ma face sa nu ma concentrez pe suferinta, ci sa inaintez increzatoare. Imi e absolut evident ca Catalin poate mult mai mult si il invit sa ma depaseasca. Cu toate acestea, el s-a resemnat deja cu privire la rezultatul din acest an, si ramane sa ma insoteasca. Trebuie sa recunosc ca m-am bucurat enorm sa am un coleg de drum.

Nu alerg la vale, pentru ca imi e imposibil: ne intrec destul de multi. Ajunsi la Coltul Chiliilor ne decidem sa alergam pe ultimii si putinii kilometri ramasi. Ma bucur ca pe solul moale, lipsit de pietre si de o inclinatie mare, durerea s-a diminuat. Catalin ma motiveaza intai sa alerg, apoi sa fug mai repede. Imi da sfaturi foarte bune, pe care le voi tine minte pe viitor. Chiar si pe ultimii metri, nu ma lasa balta, ci ramane sa ma incurajeze pe mine si pe cei pe care ii mai intalnim pe drum. Pentru mine aceasta e o intruchipare a fair-play-ului.

Am trecut linia de finish. M-am pierdut in multime. Incep sa intreb in jur de prietenii mei: Marius si-a imbunatatit timpul cu 1h30: e multumit. Radu a reusit la prima sa participare la o competitie de gen sa razbata prin ploaie si necunoscut pana la Plaiul Foii: e incantat. Catalin a continuat desi nu avea sa fie fruntas: e resemnat. Eu nu am abandonat. Se pare ca si lucrurile marunte te fac mandru si fericit si nebanuit este mecanismul acestora de a se intampla.

O viziune diferita - George Sandu

2009-11-03T04:04:00.001-08:00

Entuziasmat la culme de suferinta colectiva la care am luat parte ma hotaresc si eu sa scriu vreo 2-3 vorbe despre maratonul pietrei craiului.

Si cum sa fac asta mai bine decat iesind ca apucatul pe usa intreprinderii in care lucrez si in fata maidanezilor uimiti sa ma arunc intr-o mare balta pamantie si noroioasa care troneaza de cateva zile sub umbra unui nuc putred. Ud leoarca ma asez intr-un loc plin cu noroi si cu putin norc in 5 minute incepe sa ploua…. gozav imi zic in sfarsit atmosfera cea bine cunoscuta…. hmmmm dar parca lipseste ceva …. ma indrept catre portar, il rog sa dea radioul la maxim: Floarea Lipoveanca superb, sa numere in sens descrescator de la 10 la 1 si cand ajunge la 1 sa ridice bariera. Acesta prea uimit ca sa mai sune la spitalul de nebuni se conformeaza dand din cap si zicand: “v-am zis io ca munciti prea mult”. …10, 9, 8 ,7 , 6 ,5 , 4,3 ,2, 1 start a inceput maratonul, haita de maidanezi se ia dupa mine si alerg prin ploaie ca bezmeticul pe mijlocul bulevardului Victoriei. Trecatorii privesc uimiti si ma incurajeaza … “hou nebunule ai scapat de la balamuc” .. atmosfera e superba … nici nu trec 2 minute ca in spatele meu vad o masina de politie, moment in care ma loveste dilema: la sedinta technica au zis ca alergam dupa masina de politie si nu invers. Cu o fortare agila a singurului meu neuron (care sta intins pe spate picior peste picior) inteleg problema … am gresit sensul, fac o intoarcere brusca si incep sa alerg spre masina de politie, oamenii legii derutati si ei de deruta mea coboara din masina si incep sa ma incurajeze frenetic cu mainile si bastoanele din dotare. Si uita asa ma intorc pe poarta intreprinderii la fel ca la sfarsitul maratonului, ud leoarca, noroit din cap pana-n picioare, fara particica din corp care sa nu ma doar, dar fericit … mai dau drumul la aerul conditionat ca sa-mi intre frigul in oase si atmosfera e completa… cu aproximarile de rigoare cam asa a fost la maraton :)

Muntele si invataceii - Mihai Pantis

2009-11-03T03:47:00.000-08:00

Am ajuns in Zarnesti sambata dimineata. Impreuna cu colegul meu, Vlad, ne-am cazat la o familie primitoare chiar langa start si am inceput sa ne facem planurile de drum. De jos muntii nu pareau foarte mari, dar am realizat imediat ca se continuau mult in ceata.
Atmosfera a prins culoare inca de la start, dar nu iti dadeai inca seama ca urmeaza un concurs de ALERGARE montana, pana nu vedeai pancarta rosie cu “Maratonul Piatra Craiului”. Apoi 10, 9, 8 … 3, 2, 1 … numaram toti in cor, ne-am luat pozitia de sprint (sau umbrelele) dupa caz – si am pornit cu mic cu mare la drum. Eu am venit “pregatit” cu jerseu, pelerina, gatorade, batoane si bete de trekking nou-noute.
Am pornit in jogging, impreuna cu Vlad - el avea si experienta editiei trecute, insa cele 100 de kilograme (adunand si bagajul) nu mi-au permis sa zburd cand au urmat primele catarari. Din cauza ploii care nu mai contenea am luat hainele pe mine si am scazut usor ritmul. Am ajuns intr-un sat, unde mergeam pe un drum ingust. Oitele pasteau indiferente, dar un catel a incercat sa ne faca galerie – cred ca striga “Hai Roxana! Hai Roxana!” si parca ar fi vrut sa faca maratonul si el. Roxana si Oana au pornit in aceasta aventura stiind ca trebuie sa parcurga 8 kilometri. Latratul catelului a fost momentul in care ne-am intalnit, in parte si datorita faptului ca eu eram singurul cu bete de trekking.
Am pornit toti trei, mai mult la pas, timp in care asteptam sa se mai risipeasca ceata, sa fac niste poze. Pe coborari (inca domoale!) puteam sa-mi dau drumul, dar am zis ca mai e destul si m-am decis sa-mi pastrez fortele. Credeam ca asa mergand avem in jur de 5 kilometri la ora.
Obiectivul meu era sa ajung la Plaiul Foii in 6:30. Ajunsem la Table in 2:15 si de acolo stiam ca mai sunt vreo 5 km pana sus la Saua Funduri. Eram in grafic, desi speram sa fi ajuns acolo mai repede (o medie sub 5 km la ora cu cativa kilometri alergati cu tot incepea sa-mi dea de gandit).

Deschizatori de drumuri

Dupa ce ne-am reimprospatat La Table, am luat-o din nou agale, asteptand urcarea. Dar cum o prima participare la maraton nu ar fi completa fara descoperirea unor rute noi, am ajuns la o rascruce de drumuri care nu mai erau marcate. Am luat-o pe cararea de sus, fiindca asteptam cu nerabdare sa urcam. Urmele de bocanci au disparut – ne-am pierdut. In timpul acesta ni s-au mai alaturat doi temerari. Aici am vrut sa scot harta, sa fiu eroul zilei, dar surpriza … am aflat ca nu era impermeabila! Aveam si semnal la telefon, dar colegul meu nu. A urmat randul Roxanei. A sunat-o cred pe Cornelia, fiind cu totii optimisti ca ea isi va putea aminti de o coliba care nu exista pe traseu dar care ar fi putut exista totusi ... Ne-am mai invartit putin in jurul cozii, dupa care am facut cale intoarsa. Nu ar fi trebuit sa ajungem la rascrucea aceea de drumuri, in primul rand. Cam 20 de minute pierdute – visele incepusera sa se franga (la fel si unul din betele mele de trekking), dar iaca urcam!

Go team, go

Pe drum ne-am intalnit cu cativa dintre voluntari, ocazie de care desigur am profitat, intrebandu-i cat mai avem pana sus.
“-Ho Hoo …”.
Mda, avand in vedere timpul nostru de pana atunci, probabil si-au dat seama ca nu aveam de gand sa o luam la fuga!
Inca credeam ca odata ajuns in varf, voi putea zburda in 2 ore si ceva pana la Plaiul Foii. Dar muntele nu a terminat cu noi. Mi-a intrat apa in bocanci, marcajele se vedeau foarte greu din cauza cetei - pe scurt nu era vremea tocmai potrivita pentru o “evadare”. Dar important e ca mergeam inainte. Am vazut ce bine e sa am lucrurile din rucscac in locuri accesibile - am gasit batoanele chiar daca nu tocmai in ordinea in care vroiam, dar nici foarte accesible, cum a fost portofelul care a cazut pe jos (noroc cu Roxana sau faceam un maraton si mai lung pana la Cluj).
Traseul devenea din ce in ce mai dificil. Timpul trecea incet, dar totusi repede. Obiectivul nostru era sa ajungem in varf. Ne vedeam din ce in ce mai aproape! Roxana striga mereu: mai e putin, inca un pic … La fel incercam si eu sa o incurajez pe Oana si toti ne incurajam reciproc, ceea ce conta foarte mult. Iar daca aparea fata morgana sau se auzeau voci, nu puteau fi decat cele din varf.
Am ajuns destul de obositi in varf dar acolo, sarbatoare! Cele aproape 5 ore de stat in ploaie pareau a fi luat sfarsit pentru bietii salvamontisti, care au anuntat prin statie sosirea celui “cu geaca galbena”. Nu ar fi stricat sa auzim si cateva vorbe dulci, dar cel mai mult ne gandeam la coborarea pe care o asteptasem toti trei atat de mult.

Trei puncte de sprijin

S-a terminat partea dificila a traseului, a urmat partea … extrema?
A inceput coborarea: foarte incet, toti trei, calculandu-ne fiecare pas. Pentru mine partea cea mai grea a fost coborarea pe coarda. Mi-am putut invinge frica si concentra la ce aveam de facut, totusi nu mi s-a parut deloc usor. Ma tineam cu indarjire, coarda se balanganea, iar in jos se vedea muntele in maretia lui. Un munte pe care totusi l-am urcat! Am asteptat-o apoi pe Oana (care a fost ajutata de un salvamontist) si ne-am bucurat ca am ajuns cu totii teferi. De aici urma partea mai usoara (am zis noi).
Am coborat impreuna cu Oana – incercand sa gasesc rutele mai putin alunecoase. Eu reuseam sa-mi tin echilibrul, puteam chiar sari de pe un colt de piatra pe altul - dar cand am aflat ca primii deja terminasera tot traseul, nu reuseam sa-mi imaginez cum putea cineva alerga pe un loc atat de abrupt si de alunecos. Aproape tot timpul cat am coborat, eram cu fata la deal.

Hai Oana, hai odata!

Trecusera cam 6 ore si ne-am bucurat de un nou tovaras de drum. Cu determinare si totusi rabdator, ne arata drumul mai bine decat ar fi putut-o face orice marcaj. Era un caine husky foarte frumos, cu ochii sclipitori, parca de vis.
Incepand cu Marele Grohotis, am fost insotiti si de salvamontisti. Cred ca Roxana a ramas la un moment dat un pic de urma si unul dintre ei i-a dat un mic “imbold”, astfel ca a luat-o in fata si a disparut in zare. O vedeam pe Roxana din ce in ce mai determinata (s-a descurcat excelent la coborarea pe coarda) si ma gandeam ca poate incearca sa prinda finalul la cursa copiilor.
Am intrebat si eu cati kilometri mai sunt – imi era cam tot una daca mai erau 5 sau 10, insa necunoscand traseul mi-ar fi placut sa fiu informat. Mi s-a raspuns pana la urma, dar mi-am dat apoi seama ca exista subiecte mult mai interesante de discutat. Ma simteam inca foarte bine si mai aveam si cateva batoane de rezerva. Treptat, treptat, a prins si Oana forte noi.

Coborare dulce

Am ajuns la o cupola rosie, unde am fost intampinati de cavalerii de la Sparlea. Cum resursele de apa erau pe terminate, ingeniosi, au trecut pe combustibil alternativ. Ma gandeam ca era gatorade rosu (celelalte trei sortimente le savurasem de mult) si astfel m-am osaptat cu cateva guri de visinata.
Oana era din ce in ce mai forma si avea acum un zambet implinit.
Bine totusi ca au avut si fulgi la Sparlea, o gura de visinata si am fi pierdut-o si pe ea in zare … A urmat coborarea prin padure – nu mai erau grohotisurile de la inceput, dar tot ma gandeam ca ar fi fost dificila o alergare pe-acolo.

“Sprint” final

Am ajuns in sfarsit la o bariera. Aici ne asteptau un concurent, impreuna cu prietena lui si cu Roxana. Ademeniti fiind si cu banane, Oana si cu mine ne urcam in masina. Trecem pe langa Plaiul Foii (am fi ajuns si noi in 20 de minute deh), si de acolo taras-grapis pana in Zarnesti. Ma suna intre timp si Vlad, a terminat cursa cu bine, chiar in limita de timp.
Cele 10 ore si-au pus totusi amprenta, pentru ca si pe sosea ma foloseam de batul care mi-a mai ramas. Nu puteam sa-mi tin picioarele apropiate si imi simteam si ceva muschi. Dar s-a meritat!

Epilog

Muntele a ramas la fel, neschimbat. El va fi acolo, fie ca ne facem temele, fie ca nu. Fara sa stie, ne-a invatat cateva lucruri minunate despre natura, despre viata. Am invatat ca nu conteaza atat de mult sa fii mai rapid decat concurentul pe care il ai alaturi. Concurentii nu sunt numai adverasari, ci pot fi si excelenti coechipieri. Aceasta este poate cea mai importanta lectie a unei curse lungi de orice fel, care prin efortul pe care il implica iti formeaza caracterul – si nu regret nici o clipa ca am acceptat aceasta provocare. Concursul a fost asadar dificil, dar in acelasi timp o lectie excelenta, o experienta de neuitat, care face ca provocarile urmatoare sa fie mai mici, mai usor de depasit.
“Trebuia sa merg mai departe. In orice caz, ‘departele’ asta nu credeam ca e asa ‘departe’ … Imi dau seama ca limitele unui om pot fi depasite cu mult, mai ales daca situatia o impune.” – Oana D.
Sfarsesc primul episod din “muntele si invataceii” prin a multumi tuturor organizatorilor, salvamontistilor, voluntarilor si sponserilor pentru implicarea si efertul depus in buna desfasurare a acestei competitii minunate.

Prima data la Maraton Piatra Craiului si ultima, in calitate de concurent... oare?!... - Oana

2009-11-03T03:42:00.000-08:00

Este primul maraton la care particip si n-as vrea sa spun si ultimul pentru ca, asa cum stiam deja si mi s-a confirmat, din nou, chiar in timpul acestui maraton, niciodata sa nu spui niciodata. De multe ori, in timpul maratonului simteam ca nu mai am putere sa continui, mai mult decat atat, mai si verbalizam aceasta senzatie, spre disperarea cumnatei mele, Roxana, partenera de maraton si instructorul meu in materie de alergat. Primele semne de oboseala am inceput sa le simt dupa aproximativ 5-6 ore de la start si nici nu-mi inchipuiam ce putere aveam sa prind apoi pana la final, (inainte de Plaiul Foii), care s-a produs la 10h15 de la start.
As vrea sa impartasesc tuturor si bucuria si satisfactia pe care o simti la finalul cursei. Este o stare pe care nu o poti descrie, o simti numai. Peisajele au fost superbe si inspaimantatoare in acelasi timp, mai ales dupa ce treci de creasta. De fapt, totul a fost in limite normale pentru mine, pana cand am atins creasta.... atunci am realizat ca mai trebuie sa si cobor si nu oricum, ci pe stanci abrupte, cu franghia, ajutandu-ma de pietre, de crengile brazilor (ce-as fi facut fara ele!!!), si nu in ultimul rand de mana puternica a lui Mihai, caruia ii multumesc inca o data (si i-as multumi la infinit...) pentru sustinere. Asa ca, Mihai, imi cer scuze ca te-am omorat cu replica mea "nu mai pot; pur si simplu nu mai pot", dar parca ma simteam mai bine dupa ce imi exprimam neputinta; vaicareala mea si faptul ca tu nu-mi replicai ci doar ma ascultai rabdator, imi dadea putere; realizam ca oricum nu va veni nici un elicopter sa ma ia ;-)), si deci trebuia sa merg mai departe. In orice caz, "departele" asta nu credeam ca e "ataaaaat" de departe. Iti multumesc mult si pentru ca ti-ai impartit proviziile pretioase cu mine... ele au insemnat enorm in acele momente de extenuare fizica!
Acum, privind in urma, ma bucur ca pot sa zambesc si sa ma gandesc cu placere la ce-a fost; privesc cu mare drag la fotografiile pe care le-au pus ceilalti participanti pe site-ul maraton Piatra Craiului. Am avut si surpriza sa ma vad in niste poze, facute la Start de cei care ne incurajau.
Nu regret ca m-am inscris la maraton, desi nu am pornit cu ideea de a participa la toata cursa, ci numai la primii 8 km, care s-au transformat in primii 12 km, care s-au transformat in primii si ultimii 20 km!!! (pentru confirmare, ;-), rog a se citi si feedback-ul Roxanei: "De la organizator la participant... un pas mic dar o nebunie mare....").
Imi dau seama acum, gandind la rece, ca eu nu eram pregatita pentru un asemenea traseu si totul s-ar fi putut termina rau. In acelasi timp, realizez ca limitele unui om pot fi depasite cu mult, mai ales daca situatia o impune. N-as vrea sa uit sa aduc multe multe multumiri salvamontistilor care au fost alaturi de mine si m-au sustinut (si la propriu si la figurat!!!:-)) pe parcursul ultimilor si celor mai grei kilometri.
Stiindu-mi gradul de antrenament si conditia fizica precara, m-a surprins faptul ca m-am refacut relativ repede: dupa maraton am avut dureri la genunchi, apoi, la cateva zile, febra musculara si dureri la articulatiile de la brate... (vanataile deja nu mai conteaza!!!).
Partea buna din toata povestea este, ca, in final, stresul, oboseala si tot ce-a fost mai rau, se uita repede si tot ce-ti ramane sunt amintirile frumoase...da, sunt si foarte multe amintiri frumoase.... pe care nu le voi uita prea curand.
Ii felicit pe organizatori pentru munca depusa ca totul sa se termine cu bine si ...cine stie... poate ne revedem anul viitor... in calitate de concurent.... oare?!...

De la organizator la participant... un pas mic dar o nebunie mare.... - Roxana

2009-11-03T03:40:00.000-08:00

de la organizator la participant... un pas mic dar o nebunie mare....
am pornit la "drum spre MPC" cu ideea de a da o mana de ajutor la organizare- si asta datorita lui Cornelush. "Hai ma Roxana, vii cu copiii, ne ajuti la organizare, incurajezi concurentii, vii cu copiii si ne distram..."
Zis si facut, m-a tentat ideea, mai ales ca am stat cativa ani in preajma Corneliei si ma cam intoxicase cu microbul muntelui si al sportului in general.
M-am decis sa merg in acest scop, mi-am si rezervat loc pt cazare si am inceput sa ii pregatesc mental pe Matei- 9 ani jumate si Ilinca-8 ani, ca vor participa la Zarnesti la cursa de copii.
Nu a trecut prea mult ca situatia se schimba brusc:"hai ma Roxana, hai si tu macar primii 8km sa vezi cum e... nu o sa fie greu, e fain ma Roxana, serios... o sa iti placa, si la cat alergi tu, nu o sa ai probleme"...
Mult nu mi-a trebuit nici mie sa spun da, si sa incep sa visez la MPC, asa in felul meu umil de alergator de maxim 6 km odata:))
Si pt ca totul era stabilit f clar, 8 km pe forestier, am mers pe mana lui Cornelush, am plecat vineri tarziu spre Zarnesti, am ajuns noaptea, nu am participat la sedinta tehnica, nu m-am uitat pe nici o harta din dotare, si am stiut ca pe la 8km ma va astept cineva care imi va spune:"draga mea Roxana, traseul se termina aici pt tine, te invitam sa te intorci la copiii tai:)". Deci, nu am avut niciun stres, niciun interes asupra traseului, ci numai garantia lui Cornelush ca 8 km sunt perfecti pt pregatirea mea.
Sambata dimineata imi iau ramas bun de la copii, pe care ii las cu Bibi si carora le promit ca pe la ora 13.00 ne vedem, si ca, bineinteles, voi veni sa ii incurajez la cursa de copii ce urma sa fie la 17.00... cine putea stii ce va face adrenalina din mine...
Ma asez la start undeva mai la coada insotita de un bidon de apa, un gel Sponser si un baton(exact ce s-a primit in punga). aaaa si bidonul de apa il aveam pt 2 persoane- eram insotita de Oana, cu care plecasem exact cu aceleasi ganduri... impreuna pt 8 km.
revin la start, unde m-am asezat langa Dragos...brasovean, om de munte... "Roxana, e pacat sa mergi numai 8 km... hai ca stau cu tine ca nici eu nu sunt antrenat, mergem usor impreuna pana in Plaiul Foii... pana acolo sigur poti!"
"PANA ACOLO SIGUR POTI" astea au fost cuvintele care mi-au ramas in cap si mi-au rasunat tot drumul...
Astea sunt motivele sau gratie acestor motive, Roxana a ajuns in Plaiul Foii.
Daca ar fi sa povestesc toate starile prin care am trecut in diferitele puncte ale traseului, cred ca as umple pagini intragi, asa ca ma voi rezuma la a puncta momentele cele ma importante:
- la Casa Folea-unde se presupunea ca eu trebuia sa intalnesc pe cineva care sa imi spuna ca am atins cei 8 km propusi initial, bineinteles ca nu am vazut pe nimeni si... m-am trezit direct la Table dupa o ora si jumatate de la start
- aici am fost foarte mandra pt cei 10 km deja trecuti, si am decis ca eu mai pot, si ca voi continua pana in Plaiul Foii cu Oana cu tot si fara sa am nici cea mai vaga idee asupra traseului ce urma sa il parcurg(repet, in mintea mea numai drum forestier aveam de parcurs, in niciun caz creasta!!! si grohotis...sau franghie...)
- pornim de la Table cu informatia ca vom avea o urcare grea de vreo ora dupa care vom incepe sa coboram spre Plaiul Foii... asa feeric si simplu mi-a parut totul... nu intelegeam cum de initial nu am conceput sa incerc mai mult...
- Oanei si mie ni se alatura Mihai, un tanar din Cluj hotarat sa termine tot maratonul... probabil ca discutiile dintre mine si Oana l-au speriat si l-au facut sa nu ne paraseasca... el fiind practic salvatorul nostru(sau asa l-am socotit noi, poate si el o fi fost la fel de speriat ca si noi...)
- pierdem la un moment dat traseul, sunam la Luci-care a fost socat ca ne aflam deja acolo, el stiind ca noi trebuia sa fim demult pe drumul de intoarcere..., il gasim dupa vreo jumate de ora de orbecaiala, si incepem sa urcam... si urcam... si urcam... noroc cu ceata ca nu ne-am dat seama unde urma sa ajungem... Singura noastra dorinta este sa ajungem in varf... Ha ha ha... ar rade restul participantilor... bineinteles ca este de ras, avand in vedere ce ne-a asteptat la coborare.
- ajungem in varf unde ne asteptau inghetati de 5 ore si ceva organizatorii... saracii de ei... dar saracii de noi:))
- am cerut o gura de apa si am crezut ca glumesc cand ne-au aratat care ne este drumul in continuare... oricum zambetul pe care l-am avut odata cu cucerirea crestei mi-a pierit instantaneu cand am vazut marcajul "Plaiul Foii 4 1/2h"... si inca nu imi diparuse complet zambetul... o sa revin la asta...
- "hai Oana ca trebuie sa coboram, nu avem incotro", asa mi-am inceput incurajarile... credeti-ma ca daca eram singura as fi spus ca nu sunt in stare sa ma rostogolesc pe traseul de coborare... dar pt ca eram cu cineva mai speriat decat mine, mi-am spus ca trebuie sa dau exemplu ca se poate. pentru a o face sa ma urmeze-muream de frica dar nici eu parca nu mai eram constienta de asta!
- am ajuns si la franghie unde baiatul de acolo s-a aratat gata sa ma ajute... i-am multumit mult, dar am insistat de cateva ori obsedant sa aiba grija de Oana, ca eu sigur ma voi descurca...
- am depasit si franghia si ne-am inceput patinajul pe grhotis..."nisipurile miscatoare"
- am continuat luand-o eu inainte avand impresia ca se mai domoleste poteca... strigam pentru incurajare "haideti.... e bine aici!!!"... cu toate ca reveneau urcusuri greoaie si alunecari pe grohotisuri...
- ultima raza de speranta mi-a fost spulberata definitiv la intalnirea urmatorului marcaj cu "Plaiul Foii 4 1/2h"... a cazut cerul pe mine... Am cedata si am inceput sa strig la salvamontii ce ne ajunsesera din urma..."Cum tot 4 ore jumate? de ce tot atat? vreau sa inteleg de ce?"... intrebarile mele s-au izbit de fermitatea raspunsului unuia dintre salvamonti ca de un zid..."Taci si da-i inainte! si daca mai sunt 7500 m tu trebuie sa cobori, nu ai incotro"... Ciprian cred ca m-a redus la tacere:)
- acesta a fost momentul decisiv pt mine; am decis sa o iau cat pot de repede inainte fara sa ma mai gandesc la nimic si la nimeni... am lasat-o pe Oana in maile sigure ale specialistilor, si am pornit-o cat am putut de repede inainte.
- sa mai spun ca am ajuns din urma inca cel putin 5 participanti, si ca i-am lasat chiar in urma? Ca m-am insotit cu Florentina, fata de 34 ani care mi-a oferit niste ciocolata si apoi, dupa Spirlea mi-a dat branza ei si o felie de paine? Iti multumesc Florentina ca m-ai ascultat la cate prostii oi fi debitat!!!
Cu o satisfactie incredibila am ajuns la 6.30 la Plaiul Foii dupa 9 ore 20min de mers... a fost o nebunie, o inconstienta cu un final extraordinar!!!...
...iar cursa copiiilor... e evident ca nu am mai apucat-o... macar la premiere am fost alaturi de ei!

Maratonul Pietrei Craiului – 3 oct 2009 - Bogdan Ghiuru

2009-11-02T03:44:00.000-08:00

(filmulet realizat de Geanina Tanase, castigatoare MPC. Povestea castigatorilor pe http://www.gianinalin.blogspot.com/ )

Ploua mocaneste.. incet, sa-ti intre in oase nu altceva. Simteam ca am emotii, tremuram. In stanga mea, Mariana foarte entuziasta tzopaia ca un copil mic cand primeste cadouri. In dreapta hoinarii, ma uitam la ei cu admiratie … fac atatea lucruri deosebite si uite ca totusi sunt si ei oameni. Ma mai uit odata in jur si nu inteleg ce caut eu aici. Asta e un concurs pentru oameni mari, eu nici adidasi de trail-running nu am si nici haina de ploaie calumea.

10…9…8..7….2…start iar lumea o zbugheste catre un culoar liber. Aproape 250 de participanti la start asa ca inghesuiala era mare. Ne ploua in continuare dar asta nu pare sa reprezinta o problema foarte mare… cel putin momentan. Alergam pe asfalt, lumea a iesit la porti sa ne incurajeze iar plutonul incepe sa se subtieze, nu se mai alearga umar la umar. Aici e sansa mea, daca vreau sa ma laud ca am fost cel putin 2 secunde primul trebuie sa trag tare pana la fantana lui Botorog, renunt repede la idee nu de alta dar obiectivul principal este sa termin cursa nu sa bifez doar primul check point. Raman astfel usor in spate, imi facusem un plan pe 10 ore iar pe portiunea asta eram in grafic, nu avea rost sa fortez nici 5 metri. 19 min pentru primii 3.2 km insa se termina cu drumul pietruit si incepem un mic urcus spre Magura. Se aluneca… e noroi pana la glezne iar eu nu ma pricep foarte bine la patinaj. incerc sa ma tin dupa cei din fata mea dar nu am ritmul lor. Sunt slab pe urcari si stiam asta inca de la inceput. Nu pot decat sa ma las depasit si sa incerc sa pastrez ritmul, e al naibii de greu. La fiecare pas alunec iar cei din spate ma tot depasesc… sunt multi…. hehe.. m-am tinut bine pe asfalt dar greu la deal cu boii mici.. o sa raman ultimul, cel mai prost copil din curtea scolii, eu sunt. Mariana m-a lasat de mult in urma. M-as opri, dar imi e rusine. Am continuat sa merg si sa mai schimb cateva vorbe cu unu, cu altu apoi sa le fac cu mana …. merg prea incet pentru ei. Il vad pe Marius si un zambet imi apare pe chip. Anul trecut el si Mariana eu terminat concursul impreuna, au facut 9 ore, dar au terminat. Nici el nu pare ca merge mai repede, “stai cu mine si terminam” imi spune. Il depasesc insa pe o urcare si pe plat.. aici alerg, aici pot, dupa urmatoarea sa stiu ca e punct de realimentare iar de acolo mai vedem. Incep sa ajung din urma pe cativa dintre cei ce ma depasisera iar check pointul a aparut repede la orizont. Aveau ceai si banane… tot ce vroiam sa mai stiu era timpu… “cat e ? cat e?” … “1h45″…. “pff.. ajung pana la 2h30′ la Table? “aici este la Table”, imi raspunde cineva… zambesc iar.. sunt in grafic. Am 25 minute intarziere fata de cel mai curajos timp pe care mi-l propusesem si 30 minute avans fata de cel mai slab timp gandit. Incep sa alerg , este iar o portiune de plat si sunt constient ca peste 1 km incepe urcarea spre Saua Funduri unde o sa fiu lanterna rosie. In 5 minute a inceput Iadul….

Saua Grind –> Saua Funduri… 4 km in total. A fost crunt. Ploaie, noroi, frig, dureri musculare. “O sa crezi ca nu se mai termina”, ma incuraja cineva. Am mers in gol, echipamentul nu ma ajuta, fizicul nu ma ajuta, vremea… despre vreme putem spune doar ca “ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu”, atat noroi a fost.Am avut mare noroc cu un baiat, numarul 260. mi-a imprumutat unul din betele lui de trekking ca sa incerc sa ma tin in ceva si sa nu mai alunec. A fost mai bine, multumesc. Pana sus am fost lent, mi-au inghetat mainile si am pierdut inca 10 minute incercand sa-mi pun haina de ploaie pe mine. Mana stanga nu mi-o mai puteam misca, drepata mergea doar din inertie fixata pe batul de trekking iar degetele desi le puteam apropia pur si simplu nu puteam sa strang ceva cu ele. Cu toate astea am reusit sa ajung sus si tot ce mai puteam vorbi a fost “am numaru 31.. cat e ceasu?”.. “3h si 5 minute”… Eram in grafic si urma coborarea, 9,3 km pana in plaiul foii. Am coborat repede portiunea unde se mergea asigurat de coarda iar mai departe a fost o goana nebuna. Am alergat prin grohotis, am sarit din piatra in piatra si am asteptat cumine in spatele celorlalti pana poteca era suficient de lata pentru depasire. Daca vroiam ca in Plaiul Foii sa mai am ambitia necesara pentru a merge mai departe, aici trebuia sa depasesc tot ce puteam vedea cu ochii.. si asa a fost. Am ajunso din urma chiar si pe Mariana dar am trecut in viteza… stiam ca ma va prinde din urma, nu se terminasera urcarile pe ziua asta. Pana in Plai a fost de vis… am alunecat pe noroaiele din forestier, am cazut in genunchi si m-am ridicat. Am alergat in continuare pentru a-i depasi pe cei din fata si pentru a avea un mic avans fata de cei din urma care incepusera si ei sa traga. Ceilalti turisti, veniti in plimbare, ne aplaudau si incurajau… “bravo blondule.. hai hai .. “.. cautam cu disperare in fata un pod si o cubra la dreapta… acolo la 300 m avea sa fie punctul de alimentare. Mi-am scrantit putin glezna la coborare si o simt din ce in ce mai rau dar nu ma opresc, vad podul, curba la dreapta.. se vede punctul de alimentare, o las mai incet insa se pare ca cel de sus m-a vazut si n-a vrut sa ma lase sa frec duda cand inca mai puteam. “bogdan bogdan.. hai bogdan, hai , hai.. bogdan, bogdan… “, erau prietenii alex, andrei, bogdan si iuli, au ratat o tura in bucegi din cauza vremii si au venit sa ma sustina pe mine si pe Mariana. A fost ca o gura de aer.. sunt sensibil la lucrurile astea. De aici mai aveam 16 km dar acest lucru a fost irelevant, eram constient ca o sa termin traseul.

Murdaria face bine

Intre timp, a venit si Mariana care desi hotarata sa renunte aici, a continuat. Am plecat iarasi inaintea celorlalti , nu aveam timp de pierdut, era loc pentru asta mai tarziu, incepea urcusul la Diana. Cat am mai injurat, cat am urlat si cat am patimit aici. Am inceput sa fac pauze din ce in ce mai dese si din ce in ce mai lungi, nu mai puteam, picioarele nu ma mai ascultau. M-au ajuns din urma 5 persoane, printre care si Mariana.. “hai Bogdan, hai ca e aici”.. asa m-a pacalit inca 15 minute, iar eu o credeam… nu aveam incotro, stiam ca chinul avea sa se termine la refugiu. Eram la kilometrul 28.5 dar toate problemele mele se terminasera. Aveam sa coboram pana la finish iar aici nu are cum sa ne depaseasca cineva. Mariana a plecat inaintea mea, la fel si ceilalti ce erau deja sus… am ramas ultimul pentru inca un cubulet de branza topita si un baton de Mars, n-am fost tot traseul mai linistit ca acum… zambeam iar.. puteam sa le las avans tot timpul din lume, Craitza ma iubeste iar drumul ei forestier ce tine tot la vale avea sa ma avantajeze.

respiram.. respiram... in and out, in and out

Asa a si fost, am multumit celor de la Salvamont pentru bunatati si am plecat in cursa de urmarire. Nu mi-a luat mult. 5 minute si deja depasisem pe toti cei zburdau inaintea mea pe urcarea la Diana. La coltul Chiliilor am mai depasit 2 baieti iar tot ce mai puteam vedea cu ochii a fost o fata… am ajunso si pe ea dar n-am mai luato inainte. Am mers inca 6-7 km in trio (eu si 2 fete ca asa imi place mie )niciunul nu mai avea putere sa vorbeasca, mergeam si ne incurajam.. “hai, hai”. Am ajuns in drum, doar 1 kilometru iar pe mine m-au apucat crampele.

cine-i acolo mic si galben??

Fetele se indepartau.. nu auzem decat “hai Bogdan, hai”… oamenii iesiti la porti au adoptat repede replica.. “hai Bogdane, mai ai 150 m, dupa curba e finishul, hai hai” si uite asa am sprintat de parca secunda aceea facea diferenta, am depasito pe colega cu care facusem ultimii 6-7 km si am trecut impreuna cu Mariana linia de finish.

Prietenii nostri erau aici, ne-au incurajat si ne-au felicitat… “7h 50′ bai.. ai fauct sub 8h bravooooo, bucura-te !!”…

nu mai puteam schita decat un zambet…

in sufletul meu, inca nu am terminat

sunt inca acolo.

feedback MPC 2009 ...

2009-10-30T16:26:00.000-07:00

Citeste ultimele povesti!
Alearga si tu!
asteptam feedbackul tau pe adresa pc_marathon@yahoo.com

......alergand printre randuri....

Ciprian Stoica:
experience something, run a marathon
Au trecut mai bine de două decenii de când am părăsit scena competiţională..........more

Diana Marc
... era extraordinar. Un singur lucru mai vroiam sa stiu: cat e ora. 17.15 mi se raspunde. Am clar imaginea de la start a ceasului unui concurent, aratand 9.16. Startul s-a dat putin dupa. Facusem 8 ore ...
Privesc in jur la prietenii care ma asteptasera si care-mi facusera o primire extraordinara. Am un amestec de stari – ce bine, mi-am indeplinit dorinta, l-am incheiat, cu bine, in timpul pe care mi-l propusesem ... ma simt bine ... as mai putea continua, macar cu o plimbare ... ei, si aici a inceput retrospectiva. ......more

SiS Adventure - 300 de spartani si 2 greci
Abia astept la anul sa vedem cati oare suntem toti cei care am participat la toate editiile!
zambiti va rog! asa s-a terminat editia din 2009 si a inceput 2010
....more

...experience something, run a marathon - Ciprian Stoica

2009-10-30T16:03:00.000-07:00

“If you want to win something, run 100 meters. If you want to experience something, run a marathon.”
Emil Zátopek
Toate pozele acestui articol au fost făcute de Echipa MPC
Au trecut mai bine de două decenii de când am părăsit scena competiţională. Mai bine zis de când nu am mai fost trântit pe scena competiţională.. Pe atunci eram un vajnic judoka hotărât să îmi apăr cu orice preţ poziţia ultimă pe care o ocupam constant la concursurile zonale la care participam. Îmi asiguram poziţia codaşă urmând calea blândeţii (ceea ce şi semnifică Judo de fapt), încercând să o dau la pace cu adversarul. Însă adversarii mei (în general persoane lipsite de maniere), aplicându-mi diverse procedee cu nume ciudate, mereu dădeau cu mine de scena asta competiţională. Când mi-a rămas mic chimonoul, părinţii au considerat că nu merită să mai investească în altul nou deoarece e cam pierdere de vreme ceea ce fac eu aşa că mi-am anunţat cu această ocazie retragerea din viaţa sportivă. Dar mi-a lipsit atmosfera de concurs..
După 25 de ani de pauză am hotărât să revin în lumea competiţională, dar într-un mod lejer. Şi ce introducere mai lejeră poate fi decât participarea la un maraton..
Am auzit de Maratonul Pietrei Craiului de la cei care au fost la ediţiile precedente şi erau hotărâţi să nu rateze nici o altă ediţie. Le-am văzut sclipirea din ochi când povesteau de atmosfera de concurs, le-am simţit pasiunea pe care le-a aprins-o concursul acesta. Apoi am văzut şi pozele de la ediţia 2008. Şi am început să înţeleg.. Mi-am propus să nu ratez sub nici o forma ediţia 2009. Am început să mă documentez, să văd ce presupune un maraton şi cum trebuie să mă pregătesc, să îl abordez corect.. Pentru că mi-am fixat ca obiectiv principal să termin maratonul, să nu îmi forţez limitele prea mult şi să fiu nevoit să abandonez sau să fiu descalificat. Iar ca obiectiv secundar, pentru prima oară în carera mea sportivă: să nu fiu ultimul.
Ziua maratonului se apropie şi gândurile îmi fug tot mai des spre Piatra Craiului.. O să pot să parcurg cu bine cei 41 de kilometri ai cursei? Mă voi încadra în timpii intermediari ca să nu fiu descalificat? Nu cred că am mers niciodată pe jos o aşa distanţă, darămite să o alerg. Antrenamentele mele preferate de alergare (nu neaparat în vederea maratonului) le efectuez pe dealurile împădurite din preajma Alba Iuliei şi constau de obicei în parcurgerea a 7-8 kilometri (maxim 10) de alergare uşoară combinată cu sprinturi, scurte sesiuni de flotări, etc.. Mai nou am introdus în program şi căţărarea de urgenţă în cel mai apropiat copac. Asta de când am dat bot în bot (sau mai exact bot în rât) cu nişte porci de mistreţi care prestau un trail running taman pe traseul meu. Aşadar un antrenament total diferit de ceea ce va trebui să fac la maraton.

Start Maraton Piatra Craiului 2009

Zărneşti, 3 octombrie, ora 7 dimineaţa.. Ceasul sună deşteptarea dar eu sunt treaz de mult. Manânc ceva uşor, mă echipez şi pornesc spre centrul Zărneştiului unde este startul. Plouă bine.. De pe străzile pe care le parcurg apar alţi şi alţi concurenţi care se îndreaptă spre start. Localnicii ne încurajează. La start sunt aproximativ 300 de concurenţi care se încălzesc, îşi urează succes unii altora sau pur şi simplu se concentrează la cursă. Energia se simte în atmosferă şi mă încarc şi eu cu ea. Undeva în faţă ascuns în ceaţa deasă e Piatra Craiului muntele pe care va trebui să il urc şi să îl cobor de două ori pe parcursul cursei. Mă aşteaptă 41 de kilometri, o diferenţă de nivel de 2150 de metri şi ploaie, multă ploaie.. Excelent!
La ora 9:15 .. START! Pe piesa lui Queen “We will rock you” şi în aplauzele mulţimii de spectatori am pornit în marea experienţă.
Alerg uşor până ieşim din Zărneşti şi se termină asfaltul. Când dăm de macadam accelerez uşor şi încep să depăşesc concurenţi. Totul merge bine, sunt reglat termic, alerg pe plat sau urcări uşoare, merg în pas alert pe urcări, depăşesc tot ce prind. Plouă şi sunt deja ud dar pare că e un sistem eficient de răcire fiindcă mi-e numai bine, nici cald nici frig. Nici nu ştiu cum trece prima oră. După o oră jumate sunt la primul punct intermediar La Table. Aici e fixat un timp limită intermediar de trei ore şi jumate. Cine nu ajunge în acest punct în acest interval e descalificat. Aşadar cu timpul stau bine. Daca merg tot aşa va fi excelent. Am parcurs deja primii 10 kilometri şi mă simt bine. Însă va urma urcarea puternică spre Şaua Funduri. Iar eu practic am parcurs până acum mai mult decât distanţa pe care o alerg în mod normal la antrenamentele mele. Mai departe vedem ce-o fi..

Coborâre în viteză

Mănânc un baton de cereale şi pornesc mai departe în acelaşi ritm. Însă nu după mult timp se aprinde primul beculeţ de avarie! Un cârcel uşor îmi pişcă gamba stângă. Procedez ca pe vremuri când aveam Dacia 1300 şi se aprindea vreun beculeţ roşu care nu ştiam ce înseamna: dezactivam beculeţul. Ignor şi acum micul inconvenient şi merg mai departe reducînd puţin ritmul. Dar la scurt timp gamba dreaptă mi-e lovită şi ea de o crampă pe care de data asta nu mai pot să o ignor. Mă opresc şi îmi întind cât pot de mult muşchii gambelor. Încerc să continui în acelaşi ritm dar nu mai merge. Cum accelerez un pic cum mi se aprinde beculeţul de avarie pe stânga sau pe dreapta. Aşa că merg încet şi sunt atent să nu mai încord muşchii gambelor aşa că trebuie să păşesc pe toată talpa nu doar pe vârfuri. De câte ori uit şi forţez un pic mai mult, durerea mă săgetează. Înaintez al naibii de încet şi încep să fiu depăşit de ceilalţi concurenţi.
- “E radar mai incolo!” le precizez celorlalţi concurenţi încercând să găsesc o scuză pentru viteza de melc cu care mă deplasez..
M-au depăşit deja cred că toţi pe care i-am întrecut până acum plus încă o dată pe atâţia. Mă opresc des ca să le fac loc să treacă pe lângă mine. La un moment dat prin ceaţă vă chiar şi o femeie cu un copil în braţe care se apropie ca să mă depăşească. Asta e prea de tot! Apropiindu-se, observ totuşi că are ceva rucsac de alergare şi “copilul” e de fapt un bidon mare de apă care e prins de rucsac în partea din faţă.
Cât o mai fi până în Şaua Funduri de unde ar trebui să înceapă coborârea..? Deodată gamba stângă mi-e cuprinsă ca într-un cleşte de o crampă cum nu am mai avut până acum şi mă prăbuşesc efectiv. Încerc să întind muşchii gambei trăgând de vârful piciorului spre genunchi dar surpriză.. mi se blochează ceva şi în partea din faţă a piciorului! Şi acolo am muşchi?! Habar nu aveam de asta. (Muşchii “Tibialis anterior” după cum aveam să văd într-un atlas anatomic.). Nu mai ştiu ce să fac ca să scap de crampe. Am practic un picior stâng inutilizabil pe care oricum l-aş suci tot nu scap complet de cîrcei. Abandonul este inevitabil. Gata cu obiectivele ce mi le-am fixat la începutul maratonului. Obiectivul meu este acum să cobor cu bine de pe munte. Ma uit pe harta tipărită pe o coală să vad pe unde ar fi mai bine să cobor dar e udă complet şi inutilizabilă. Am stat minute bune pe jos şi mă ia frigul. Din urmă mă ajunge un alt concurent. Ia te uită, mai sunt alergători care încă nu m-au depăşit! Îmi dă un tub de Diclofenac pe care îl storc cu sete şi îmi masez frenetic ambele gambe. Mai vin şi alţi concurenţi din urmă şi la sfatul unora aleg să nu ma întorc ci mai bine să cobor la Plaiu Foii fiindcă am mai puţin de mers. Odată ajuns acolo, “mă predau” şi apoi găsesc eu o maşină să ajung până în Zărneşti.
Diclofenacul şi-a făcut efectul şi parcă mă simt mai bine. La Plaiu Foii este fixat al doilea timp limită imtermediar de şase ore jumate. Hmm.. oare aş putea să ajung acolo în acest interval şi practic să nu abandonez ci să închei cursa acolo? Cursa se poate încheia nu doar la Zărneşti ci la alte trei puncte intermediare la care dacă declari cursa încheiată vei intra în clasament şi nu va fi considerat abandon. Unul din aceste puncte este Plaiu Foii. Numai să ajung la timp acolo.

Piatra Craiului după ploaie

Drumul coboară spre refugiul Şpirla, ploaia a încetat iar eu mă simt tot mai bine. Peisajul de toamnă începe să se arate ochilor. O scurtă pivire la ceas îmi arată faptul că voi ajunge la timp la Plaiu Foii chiar dacă doar merg şi nu alerg. Sunt bucuros pentru asta dar pe de altă parte regret că nu voi putea încheia maratonul la Zărneşti ci într-un punct intermediar. Dar vremea e tot mai buna şi mie coborîrea îmi prieşte, ba chiar am depăşit un alt concurent care se oprise să îşi golească vezica. Şi dacă aş încerca totuşi…? Să mă văd cu bine la Plaiu Foii şi apoi mai vedem..

Ajung la Plaiu Foii unde e o atmosferă incredibilă. Cu toată ploaia care a căzut peste zi, sunt o mulţime de spectatori care ne aplaudă şi ne încurajează.
- “Hai mă copile în cabană că ai îngheţat acolo!” încearcă o mamă să îşi determine copilul să intre la căldură.
- “După ce trece tata.” răspunde el şi îşi suflă în mâini între reprizele de aplaudat ceilalţi concurenţi.
- “Lasă-l pe tată-to că o fi abandonat, nu vezi ce vreme îi afară?!”
- “Tata nu abandonează!!”
Mă îndrept spre punctul de realimentare şi înşfac un pahar de supă pe care îl beau din voleu. Mă cam ard fiindcă e fierbinte. Dar are asupra mea un efect fantastic, de parcă aş fi înghiţit energie pură. Parcă sunt calul lui Harap Alb (iniţial gloabă) şi tocmai am servit la prânz o porţie dublă de jăratec cu sos remoulade şi încep transformarea în aprig armăsar. Am luat şi al doilea pahar de supă şi după prima inghiţitură am avut convingerea că pot încheia cu bine acest maraton.
Ce-a fost a fost. De la Zărneşti pînă aici a fost o etapă. Ce-a fost mult a trecut. Urmează etapa a doua de aproximativ 17 kilometri pe care o voi trata ca pe o nouă cursă. Am de urcat până la refugiul Diana şi apoi de coborât până în Zărneşti. Pornesc în ritm alert. Nu fug fiindcă nu vreau să risc să ma apuce iar crampele şi oricum urmează o urcare foarte accentuată spre Diana şi nu e de alergat acolo. Urc constant spre Diana şi nu mă opresc decît ca să beau apă. Îmi găsesc ritmul şi mă simt în elementul meu înaintînd printre copacii uriaşi. Mă simt bine şi aproape că îmi pare rău că după o ora jumate de la plecarea din Plaiu Foii am ajuns sus la Diana şi încep ultima coborâre. La punctul de control de la Colţul Chiliilor mai savurez rapid nişte felii de brînză şi nişte struguri de la punctul de alimentare şi îmi continui drumul. Încep din nou să alerg şi în curând se vede Zărneştiul. Înainte de intrarea în oraş e un cioban cu oile şi cu un copil.
- “Haide, mai ai un kilometru” îmi strigă copilul aplaudînd.
Parcă prind aripi şi accelerez. Intru în oraş şi finişul e aproape.
- “Încă 200 de metri” se aude de undeva din stânga. O tanti în dreapta a scos capul pe geam şi aplaudă. Accelerez şi mai tare. Văd sensul giratoriu din centrul Zărneştiului. Mă apropii de el şi din greşeală o iau spre casa de cultură în loc de finiş. Observ finişul cu coada ochiului, dau totuşi o tură regulamentară în jurul giratoriului şi mă îndrept cu viteză maximă spre sosire. Gambele rezistă. Trec linia de sosire în uralele publicului, aplauze şi sunete de talăngi. Imediat sare la mine unul dintre organizatori şi-mi oferă o băutură de hidratare şi mă întreabă dacă sunt bine. Da, sunt în regulă, aş bea ceva cald. Se scuză că nu au nimic cald dar îmi oferă dacă vreau cafeaua lui pe care tocmai şi-a preparat-o. O accept cu placere. Pleacă apoi în fugă spre următorul concurent care trece linia de sosire. Sorbind din cafea şi zâmbind necontrolat mă duc spre grupul de spectatori şi aplaud şi eu concurenţii care continuă să sosească. Mă cufund în atmosfera de la sosire. Mă duc la un chioşc să imi iau o bere şi tanti de acolo mă vede că sunt unul dintre concurenţi şi îmi face semn să intru în faţă. Cei de la coadă nu obiectează, ba mai mult mă invită şi ei să trec în faţă.

Subsemnatul la sosire

Am încheiat primul meu maraton. O experienţă pe care nu o să o uit niciodată. Cu timpul de 8 ore şi 57 de minute am terminat pe locul 71 din 98 de concurenţi la categoria 30-40 ani şi pe locul 173 din 238 la Open masculin. Aşadar, obiectivele indeplinite!
Atmosfera competiţiei a fost fantastică. Şi asta s-a datorat în principal atitudinii de care au dat dovadă organizatorii, localnicii, spectatorii şi concurenţii. Pentru toţi aceştia: RESPECT!
Dacă mai merg şi la următoarea ediţie..? Luna asta mă odihnesc, dar de luna viitoare încep antrenamentul.

mica poveste a unui debut - Diana Marc

2009-10-30T15:05:00.000-07:00

Nu sunt fan alergare.

Imi repet (si poate exista si o doza de adevar in asta) ca nu sunt construita pentru asa ceva. Imi place mai mult anduranta, turele luuungi, la un ritm bun. In scoala, la sport, alegeam mereu proba de rezistenta, in locul celei de viteza.

Si totusi....

Mi se facuse dor de Crai. Pe care l-am cunoscut anul trecut.

Insa nu e doar atat. Imi incolteste incet incet in gand dorinta de a participa la maraton. Nu am suficiente argumente si incepe o lunga discutie in mine: Bai! Da tu nu alergi! Ei, lasa, am sa merg cat pot eu de repede! Daaa, dar sunt 41 de km! Nu conteaza, termin traseul! Asta e tot ce vreau sa fac. Si-mi mai pun o conditie: sa fie in timpul limita. 10 ore? Ok, pot sa o fac.

Constienta de antrenamentul total insuficient, plec spre Brasov, iar mai apoi spre Zarnesti impreuna cu prietenii mei, Iulia si Calin.

Calin si-a fixat un target bun: primii 20!. Iar Iulia s-a implicat ajutand organizatorii, insa mi-a promis ca ma asteapta cu bratele deschise la sosire.

In Zarnesti ne cazam la o pensiune impreuna cu Elena si Alex Fodor si Nosu.

Mergem la sedinta tehnica ce are loc la Casa de Cultura din Zarnesti si deja pentru mine incep premierele. Prima sedinta tehnica, dinaintea unui concurs, la care particip. Sunt ochi si urechi la Lucian (Clinciu) si incerc sa retin fiecare amanunt. Rares, de langa mine completeaza tot timpul cu detalii „... aici, pe portiunea asta sa ai grija cum te dozezi, nu trage tare, nu te extenua, pastreaza un ritm constant ca e tot urcare si coborare ...”. Si continua astfel cu mici informatii pe care le inregistrez si imi tot fac mici notari pe harta traseului. Mai tarziu, Calin, m-a intrebat razand – ce-i cu floricica aia acolo? Insemnasem coborarea din creasta, ce se promitea a fi frumoasa: descatarat, coarda cu noduri .... yammmy! Imi impartisem deja traseul nu pe sectiunile desenate intre CP-urile oficiale, ci cu punctele mele imaginare: CP-ul de la La Table, coborarea din saua Funduri, Cerdacul Stanciului, Marele Grohotis, Plaiul Foii si, mai ales, cum o numise Lucian „cireasa de pe tort”, urcarea la refugiul cu care impartim acelasi nume. Erau punctele pe care abia le asteptam.

Dupa sedinta tehnica, prin „complotul” prietenilor mei Iulia, Calin, Elena, Alex si Rares, ajung sa-mi intregesc echipamentul cu o superba si mult visata pereche de bete de tura.

Intorsi la pensiune facem pregatiri pentru concurs. Gatim paste, revedem lista echipamentului obligatoriu, incercam sa definitivam „bagajul”, cat mai mic posibil, hotarand in final ca decidem in functie de vremea de dimineata.

Dar asa cum ne asteptam deja, dimineata ploua. Toarna. Bacovia pur. Decid repede: tricou + bluza sutire cu maneca lunga + haina ploaie + polar subtire sa ma schimb la un moment dat. 2 batoane, 2 geluri, apa, numarul pe tricou si ... la start cu noi.

Ingramaditi pe linia startului, trepidam cu totii sub ploaie si sub acordurile AC/DC. Ma uit in jur – emotii, dar si hotarare – oamenii stiu ce vor de la ei insisi in acest concurs. Ma simt intimidata ... oare am sa reusesc? Ma tot gandesc la traseu, distanta, ritm, respiratie ... hmmm ... 8 ore ... (pentru ca la indemnurile lui Calin mi-am stabilit sa termin totusi in 8 ore) ... Nici nu-mi dau seama cand trec minutele si se da startul.

Eu la start Pfuuu ... unde fug copiii astia? ma intreb. Raman incet spre capatul plutonului, incercand sa nu ma gandesc ca mie imi trebuie vreo 4-5 km sa ma incalzesc, sa-mi intru in acel ritm de „croaziera”. Incerc sa-mi pastrez ritmul si intre timp analizez deciziile celorlalti privind echipamentul – papucei de alergat ... bocanci ... o haina groasa, de ploaie si un rucsac chiar maricel ... dincolo tricou mulat, colanti si o borseta cu o sticluta pentru apa. Ei bine, pe acestea din urma le-am vazut doar atunci, la start. Si 3 minute dupa ...

Eu deja simt ca as vrea sa ma opresc din alergat si doar sa merg, insa imi aduc repede in fata punctele marcate cu o seara inainte pe harta mea. Dar mai ales de tinta de maxim 8 ore. Asa ca incerc sa-mi gasesc o viteza buna pentru respiratie, incercand sa grabesc momentul de intrare in „ritmul bun”.

Pe drum oamenii ne incurajeaza, ne aplauda, ne sustin. Senzatia e extraordinara.

Parasim forestierul, trecem valea si incepem sa urcam. Aaa, urcare? Super. Nu mai alerg, insa constat cu bucurie ca am intrat mai repede in ritm decat speram, asa ca incep incet incet sa mai depasesc pe cate cineva. Realizez dintr-o data ca nu mai privesc in jur. Odata cu respiratia ritmata imi adusesem concursul in interior, nu mai conta cine ma depasea sau pe cine depaseam, conta ritmul si mentinerea lui.

Dupa acea carare ingusta printre fanate (uau, Dia, iti inchipui ce culori sunt in jur? ascunse in ceata asta?) iesim intr-un drum de tara care ... coboara ... urca ... si-mi rasuna in minte cuvintele lui Rares – nu forta acolo, pastreaza ritmul. Zambesc – stia el ce stia. Ploaia continua sa cada, dar nu ma deranjeaza. Stiam deja dupa primii metri ca mi-am pus inutil polarul pentru ca nu voi ajunge sa ma schimb. Se creionau deja idei din lectia pe care o traiam si, speram, o si invatam.

Continuand sa alerg, in ritmul meu, imi fac calcule. Imi luasem ca reper CP-ul La Table si incercam sa apreciez: oare cati km am facut pana aici? Oare cat mai e pana in CP? Cand ajung acolo, am sa pot aprecia mai bine lungimea cursei, avand acei km parcursi?

La un moment dat o vad in fata mea pe Corina (Drosino). Nu o cunosteam in mod direct, insa mi-a devenit reper si ma hotarasc sa ma tin dupa ea. Pe urcari reusesc sa ma apropiu, la coborari insa ea se misca mai repede si castiga avans. Sunt uimita sa vad, pentru prima oara ca se alearga serios si pe coborare. Dupa ce trasesem luni bune cu genunchiul stang cu un an in urma dupa o tura pentru care nu fusesem suficient de pregatita, acum eram mai mult decat precauta. Insa trebuie sa fie o tehnica, imi tot spun. Incep sa accelerez, incercand sa flexez mai tare genunchii si sa alerg mai mult din muschii coapselor. Vad ca functioneaza, insa mai erau o gramada de alte lucruri de care trebuia sa tin cont: traseul ideal, sa aleg calea mai scurta, dar cu cat mai putine obstacole, sa fiu atenta cum pun piciorul, cum misc betele, sa-mi reglez respiratia, care instant o luase razna ... Tot tinand ochii pe ea si pierduta in exercitiu, nici nu-mi dau seama cand am ajuns la La Table.

He, he! Tocmai devenise interesant, aveam un model si aveam foarte mare pofta de exercitiu. Beau un pahar de ceai ... brrrr ... e rece sub ploaia asta ... fur niste struguri si cu ei in mana pornesc dupa Corina, care deja se distantase, punand intre noi doi concurenti.

La un moment dat, cu gandul la exercitiile mele, la respiratie, la ritm ... am o senzatie bizara ca ceva nu e in regula. Ma trezesc din visare si constat ca o pierdusem pe Corina si de altfel tot plutonul care era inainte, pentru ca urmandu-i pe ceilalti doi concurenti, fara sa mai fiu atenta la traseu, pierdusem marcajul.

Credeam ca nu se poate sa te ratacesti la un maraton. Ei bine, cand visezi, orice se poate ...

Din pacate de aceasta data nu era in acel sens pozitiv, de incurajare. Ma enervez si-mi trag doua palme imaginare. Trag sa recuperez distanta si timpul pierdut si trecand pe langa concurenti pe care ii depasisem pana la La Table, aud: „Imi pare rau ca v-ati ratacit!”

A fost atat de sincer spus, de oameni pe care acum ii depaseam a doua oara ... „Multumesc. Dar asta se intampla cand esti cu capul in nori ...” spun si incep urcarea spre Funduri.

Simt cum alunec psihic. Ratacirea – care te afecteaza chiar si dincolo de mijloc, spre finalul plutonului, ploaia care nu mai vroia sa se opreasca si lunga urcare pe care o vedeam in fata, m-au franat mult. Atunci am spus ok, trebuie sa reasezam lucrurile. Ma opresc, mananc rapid un baton, o jumate de gel si fac cateva respiratii adanci. Imi readuc in fata floricica de pe harta mea si, inainte de a ma prinde frigul incep sa urc.

Ajung in varf odata cu Laura Macovei (am facut cunostinta mai tarziu, pe traseu). Ea ma depasise in Poiana Grind si o pierdusem odata cu ratacirea. Incep coborarea. Din pacate nu reusesc sa ma bucur de ea asa cum speram. Mi se pare ca ma misc foarte incet, stancile ude si apoi asteparea de la corzi (e drept, nu foarte lunga si pe parcursul careia ma miscam intruna sa nu ma racesc) m-au intristat si m-au facut sa ma gandesc ca ar fi trebuit sa desenez floricica aia mult mai mica.

Sunt deja singura. Cei din fata mea au luat avans, iar in spate, o vreme mai aud voci, apoi nimic. Ma uit cu drag la peretele din dreapta mea, ceata s-a mai ridicat putin (oare cand s-a oprit ploaia?), admir Cerdacul Stanciului si ma bucur sa revad locurile pe care le vazusem intaia oara cu un an in urma.

Bai! striga vocea interioara la mine, trezindu-ma din visare. Esti la maraton, nu la trekking! Ma fortez sa schimb ritmul de pas alert in care mergeam, in alergare. Tocmai la timp. Din spate vin trei fete, alergand, printre care si Laura. Ma oblig sa ma tin de ele. Coboara intr-o viteza de zici ca au vazut ursul. Ma aprind si eu si intru in ritm, imi place grupul, chiar daca nu ne-am spus nimic, dar radem toate patru cand depasim asa, in tromba vreo 3 baieti, lasandu-i uimiti in urma.

Ajungem la Spirlea si aici fac un pitt-stop in tufisuri. Cand revin, vad ca doar una dintre fete plecase. Nu simt nevoia sa alimentez cu nimic, asa ca imi dau si eu drumul la vale. Cararea e o masa miscatoare de noroi pe care, cu tot cu bete nu reusesc sa am prea mult echilibru, asa ca deraiez prin padure si descopar schiatul pe frunze si pamant reavan. Prind viteza si incepe sa-mi placa. Insa la iesirea din padure ma ajunge una dintre fete. Nu incerc sa ma mai tin de ea pentru ca deja incep sa-mi simt genunchii arzand, insa pastrez ritm de alergare si ma oblig sa nu-l schimb pana in Plaiul Foii.

Ceea ce e greu. Nu sunt nici atat de obosita, nici nu ma dor picioarele atat de rau, respir bine si totusi, ceva imi spune – opreste-te, hai, doar cativa pasi, apoi alergi din nou... Acest moment a fost pentru mine esenta concursului. Nu depasirea unui numar de concurenti. Nu un timp anume scos pe nu stiu ce portiune. Ci doar aceasta etapa, in care am reusit sa nu cedez tentatiei de a ma opri din alergat.

Ajung in Plaiul Foii si ma opresc. Picioarele imi tremura, mi le simt moi si parca nu ma mai pot sustine. Sunt insa bucuroasa si dupa doua pahare cu supa si un ketonal, pornesc spre „cireasa” mult asteptata.

Am savurat urcarea spre Diana, mi-a placut cum am parcurs-o. Si abia spre finalul ei mi-am adus aminte ca, urcand spre saua Funduri, ma gandeam ca ma voi opri din concurs la Plaiul Foii si de acolo ma voi intoarce in Zarnesti. Am ras – de fapt, spre Zarnesti merg si acum, insa cu alte ganduri.

De la refugiu, doar coborare si nici nu-mi dau seama cand ajung la Coltul Chiliilor.

Mai gust din strugurii din CP, imi leg genunchiul drept cu o fasa elastica si pornesc mai departe.

Stiu, mai sunt vreo 8,5 km. Insa nu mai am chef sa alerg. Ca si cum tot interesul meu se consumase in urcarea spre Diana, acum nu mai reusesc sa ma motivez. Nici macar gandul la dusul cald de dupa finish nu ma poate face sa ma misc mai repede. Imi tot spun – si ce daca nu vor fi 8 ore? Ci 8.15 sau 8.30? Ce mai conteaza? Incerc sa vorbesc cu mine ... hai, mai alearga putin, uite, e frumos pe-aici, pe curba asta de nivel, uite cum se vede drumul acela cunoscut, ce duce la Plaiul Foii, cum era sa fugi pe-acolo, intr-o zi fierbinte de vara, cu tot praful acela alb care te-ar fi imbracat din cap pana in picioare ...

Ei, ia uite un tip in fata. Nu-l lasa sa se indeparteze, el o sa te duca in Zarnesti. Pastreaza doar ritmul lui. Ne ajunge din urma un tanar si alergam asa, o vreme, pana cand remarc: ce fain alergam asa, in trei, 3 categorii diferite. Au ras si ei, incantati sa mergem impreuna. A prins bine. Ne tot motivam unul pe altul, hai, nu te opri, mai e putin, uite, 1 km de asfalt, uite, se vede centrul, acum ...

GATA!

Am terminat in aplauze, parca fuseseram cel putin printre primii zece ... era extraordinar. Un singur lucru mai vroiam sa stiu: cat e ora. 17.15 mi se raspunde. Am clar imaginea de la start a ceasului unui concurent, aratand 9.16. Startul s-a dat putin dupa. Facusem 8 ore ...

Privesc in jur la prietenii care ma asteptasera si care-mi facusera o primire extraordinara. Am un amestec de stari – ce bine, mi-am indeplinit dorinta, l-am incheiat, cu bine, in timpul pe care mi-l propusesem ... ma simt bine ... as mai putea continua, macar cu o plimbare ... ei, si aici a inceput retrospectiva. Si aceasta a durat intreaga seara. Pe parcursul premierei. Si dupa. In lungi si foarte interesante discutii cu oamenii.

Dupa un traseu pe care il consider foarte echilibrat si foarte frumos, dupa un concurs extrem de bine organizat, dar mai ales foarte insufletit de oamenii care l-au sustinut, premierea nu a fost cu nimic mai prejos. Cateva ore bune in care am apreciat rezultate, am aplaudat performante, am vazut sperante, am trait momente aparte, chemati fiind cu totii pe scena pentru a primi diploma de participare.

Nu pot sa spun decat un simplu si sincer „multumim pentru tot”.

...

Stiam ca s-a alergat foarte bine, insa cand am auzit timpii cu care s-a castigat (Gianina, Elena) mi s-a facut rusine.

Prima fata - Geanina

De mine cea care inca as mai fi putut sa fac o lunga plimbare dupa finish. De mine cea care mergeam la pas pe sub, e drept, foarte frumoasa creasta a Craiului, in loc sa alerg, sa alerg, sa alerg...

Concluziile sunt multe. De la iesirile de antrenament pe care le-am facut si pana la finish ... e o mare gramada de pasi, de etape care trebuie parcurse si insusite.

Rezumatul insa e simplu: mi-a placut enorm. Mai vreau. Si stiu ca la anul vreau sub 7 ore.

...

Nu sunt un fan alergare.

As vrea insa sa cred ca nu ERAM un fan alergare.

si ea este un fan?!!! (participant la cursa de copiii)

300 de spartani si 2 greci - Cornelia David

2009-10-29T14:21:00.000-07:00

by SiSadventure
Nu este vorba despre cei 300 de spartani care au luptat la Termopile chiar daca suntem in Masivul Piatra Craiului si undeva mai sus de Plaiul Foii avem si noi aceasta trecatoare. Este un razboi cu propriile limite si nu exista infrangere aici, toti suntem victoriosi. Este Maraton Piatra Craiului 2009, a 4 editie a acestui concurs.Ne-am antrenat mai mult sau mai putin, armele sunt pregatite: adidasii, sosetele minune de compresie, ceasul, energizantele, betele de tura, ..... de strategie nu prea am ce spune nu pot sa ma gandesc la nimic in acest an, .. sa fi castigator e minunat iti trebuie un timp bun...dar "to have a good time" conteaza cel mai mult!

Plec fara nici o strategie, vreau sa am o zi buna! Nu am vrut sa ma raportez la nimeni dar nu am incotro, stiu ca: Andreea-i pregatita, inca are in ochi entuziasmul de la Gore-Tex Transalpine-Run, Ioana Ciulei stiu ca-i puternica, Gianina e determinata si a venit sa castige, Dana Marin a revenit, stiu sigur, pentru victorie. M-am tot gandit la fetele de la 7500 care au fost in fata noastra in echipele de mixt si la ele trebuie sa ma raportez.

Start din Zarnesti, aceiasi poarta rosie, lume din ce in ce mai multa, nu imi dau seama cand e ora 9:00, e forfota, noi la masina, intorc capul si lumea imi pare pregatita de start, offf ha hai, hai Adi, hai Sis, hai ma!!! si avem bafta se intarzie cu cateva minute....apoi minutele devin secunde si numaram 3,2,1, start. Plecam spre Gura Raului, Ioana, Geanina, Hiroko si Dana insotita :-), le vad trecand, stiu ca s-au antrenat, da! sunt bune!, Elena si Silviq plecasera in forta dar pana la Botorog ajung inaintea lor si prind incredere, sunt cu Andreea langa mine si langa ea voi alerga destul de mult pana spre Saua Funduri......

ce-mi voi aminti: zambesc si ma intreb cine oare m-a prins din urma urcand spre Saua Funduri, mi-a spus ca nu credea sa ma mai prinda si a tulit-o in sus :-), apoi Mihai de la Sibiu-stie sa spuna o vorba buna,...merg mai departe, pe coborarea din Valea Urzicii am depasit-o pe Hiroko - "frica frica" - singurele cuvinte, apoi spre Plaiul Foii tot la vale, ma depaseste Aurora, la Plaiul Foii lume multa, e tata e si Ilie , Diana si apoi vine Diana spre care urcam, nu ai cum sa nu iti amintesti aceasta portiune de traseu, aici intr-adevar zici ca e cel mai greu, padure, padure abrupta, radacini si in sfarsit Diana! In coltii Chiliilor e Liviu si Bogdan, mananc banane de parca as fi in cartea Junglei, ma grabesc si incerc sa nu-l pierd pe Mihai din ochi... ochii imi fug catre finishul din Zarnesti, inca mai ploua si este o gramada de lume care te asteapta, te aplauda......si un pahar de Sponser ... :-)

apoi trec linia de sosire si de data asta gandul imi fuge la concursurile urmatoare...si uite asa esti prins in cursa si cu greu mai scapi!Merita sa fi prins in aceasta cursa an de an

Photo 2006

cum a inceput oare??
Octombrie 2006..., un 6 ca un 9 rasturnat pentru ca atunci a inceput aceasta cursa si pentru ca in 2009 totul s-a rasturnat.
Remember:
Octombrie 2006, o poarta mare rosie si cativa participanti, 7 fete doar si aproximativ 50 de baieti, nu stiu prea bine ce ma asteapta.......Sis, Andreea, Dana si sora ei Maria, Gina si o remarc pe Ioana din Cluj nascuta in aceasi zi cu noi ;-)

traseul este acelasi an de an; pleci din Zarnesti spre Gura Raului, 2 km de drum, asfalt apoi forestier, lasi in urma Fantana lui Botorog si urci spre satul Pestera. Mereu e toamna dar nu mereu este la fel, se alearga apoi se merge unde urcarea este mai abrupta; sus, jos, ne indreptam spre Saua Joaca pentru a privi intaia oara creasta spre care urcam - aici sunt 10km
Se coboara putin, ajungi La Table, aici e primul punct de alimentare, repede un pahar cu Sponser, imi tin echilibrul pe podul

de busteni si fug, fug cat inca se mai poate. Coboram la stana apoi fosta cabana Lespezi si imediat incepe urcarea mai abrupta spre Saua Funduri, padure, radacini si piatra, apoi pasune si pasii ne poarta catre creasta. Dupa o portiune mai abrupta si directa spre creasta, urcarea se mai domoleste si poteca merge in serpentine pana spre punctul cel mai inalt unde mereu e Ciprian, hai Coco, hai, pe aici in jos; cobor fara sa ma grabesc pa Valea Urzicii, se simte oboseala, dar zici ca ce a fost greu a trecut. Spre Marele Grohotis poteca iti permite sa mai alergi, dar micile diferente de nivel te fac sa crezi ca aici e cel mai greu, si te gandesti cat oare mai am pana la Plaiul Foii, unde e Spirlea sa beau o gura de apa, din cand in cand apare si dispare concurentul din fata ta si te gandesti offff unde a disparut....

Hop peste rau si iata forestierul catre Plaiul Foii, lumea te incurajeaza, treci de bariera, inca 2 km

si ajungi la Nea Vlad la Plaiul Foii - aprox. 24km, mananci, bei, esti sigur ca vine cea mai grea portiune din concurs. De aici depinde cat de rep

ede mergi pentru ca nu este vorba de alergare cand urci la Diana, aproape o ora pana sus si apoi spre finishul din Zarnesti in pas alergator :-).

Coltii Chiliilor 2009

Coltii Chiliilor, Troita din Crapatura, Bradul inalt din poteca, boschetii dinainte sa faci dreapta si sa privesti Zarnestiul, plopii taiati, poteca catre drumul forestier, bradul sub care am dormit acum 10 ani cand faceam 7h pana la Diana, sigur toate acestea le voi regasi in fiecare an si sigur le voi privi cu alti ochi si cu mai multa admiratie, iar cand ma voi apropia de centru din Zarnesti mereu va fi si mai incendiara atmosfera si eu ma voi intreba la anu ce numar voi fi?? :-)

In 2006 am fost prinsa-n cursa, am castigat MPC si nu-mi venea sa cred 6h58, un maraton la care voi participa in fiecare an.
Octombrie 2007 a fost ploios dar tot frumos, mai multi participanti, aceiasi atmosfera de nedescris si Locul 4 - 6h46. La fete au castigat Ioana Ciulei si Suzana Dan
Octombrie 2008 e soare,

"e dimineata-n zori de zi iata pleaca dracii mii", o dimineata racoroasa, poarta rosie si peste 160 de concurenti.
zici: " uite astia au fost si anul trecut"......si ora 9:00, nimic nu se va repeta. Am terminat in 6h08 si iar pe podium, entuziasm, ganduri sperante si fugi spre editia viitoare. In 2008 a castigat Andreea! Octombrie 2009: nu fug cu gandul nicaieri, emotii, tarziu intru in febra de dinainte de concurs...
Se monteaza aceiasi poarta, lumea apare la incalzire, cateva minute scap din ochi zona startului si cand intorc capul aproape toti sunt pregatiti...10,9,8,...si start, totul imi pare foarte rapid. Peste 300 de participanti si bineinteles ca si numarul fetelor a crescut!

Start MPC 2009!!
Acelasi traseu, o ploaie si lume pregatita cum n-au mai fost, oameni din ce in ce mai primitori, recunosti si fotografii si pe cei de pe traseu; Dorin la Casa Folea, pe la Marele Grohotis e Dragos, Mishu doar la start a venit, in creasta Ciprian spune o vorba buna apoi pana la Fluierita mult nu mai este! si imediat ajungi la Plaiul Foii, Diana te incurajeaza.....si asta nu e de ajuns ca trebuie sa urci iar si recunosti traseul chiar daca a trecut un an de cand nu ai mai fost, spre coltii Chiliilor abia astept sa ii aud pe elevii lui Pepi....iar in Zarnesti deja pare traditie, lumea iese la poarta ne incurajeaza, nu li se mai pare ca suntem ciudati, le place-sunt sigura, mai ales ca a devenit obisnuinta la inceput de Octombrie sa fim acolo.

Silviu si Ciprian in 2009 - Coltii Chiliilor

Finish 2009

Sis in 2007
Suntem multi cei care am fost la toate cele 4 editii, poate tot multi care au mers la 2 sau 3 editii dar ceea ce a fost evident este ca cei mai multi in 2009 au fost cei care au venit pentru intaia oara! Bucuria lor m-a surprins si abia astept sa ne revedem in 2010.
Pentru ca este in Romania acest concurs este cel mai frumos concurs la care poti participa! Veniti si alergati!

Pe Costica as vrea sa il revad pe traseu in fiecare an, unde ai fost in acest an? Povestea lui si pozele de la editiile trecute: 2006 ; 2007
Abia astept la anul sa vedem cati oare suntem toti cei care am participat la toate editiile!
zambiti va rog! asa s-a terminat editia din 2009 si a inceput 2010
Multumim Alinei, cea care a realizat aceste filmulete nemaipomenite!
Finish!

Finish Adi!

Filmele au fost realizate de Alina Trofin

Maraton Piatra Craiului 2009 sau Purgatoriul - Radu Voloaga

2009-10-28T03:48:00.000-07:00

In Divina Comedie Dante Aligheri imagineaza purgatoriul ca un munte pe care care credinciosii trebuia sa il urce suferind treptat pedepse dureroase pentru a fi purificati. Desi dureroasa si solicitanta, traversarea purgatoriului e utila pentru ca e singurul mod pentru credinciosii impuri de a accede in rai.

Cred ca atat prin idea de ascensiune aparent interminabila cat si prin durerile si oboseala resimtite in timpul cursei, maratonul de la Piatra Craiului se aseamana putin cu Purgatoriul lui Dante

1. Inceput de octombrie in Zarnesti

Cand am plecat din camera din Brasov nu aveam nici cea mai vaga idee ce ma asteapta. La 7 dimineata orasul era intunecat si tacut. Afara ploua mocaneste si ceata se ridica usor usor dezvelind poalele muntelui. Intre corpul fremata, simtind ca urmeaza o incercare, o zi iesita din comun. Nu m-am mai simtit asa din ziua cand dadusem examenul de licenta, eram complet acaparat de cursa ce urma si parca tot organismul meu se pregatea pentru asta.

La Zarnesti m-am ratacit. Cand m-am oprit sa intreb pe drum am avut norocul sa dau chiar peste doi colegi de club – Ro Club Maraton. Cu atat mai bine, ei erau veniti cu o zi inainte si stiau unde sa ma indrepte. Dupa inscriere mi-am pus tantos numarul pe bluza, sapca (gratuita, din partea sponsorului) pe cap si am pornit apoi spre linia de start. M-am asezat in rand intre concurenti si am observat ca o buna parte erau nerabdatori – cei mai experimentati pesemne iar o alta parte erau un pic speriati incercand sa isi faca curaj – probabil incepatorii, ca mine, care nu mai facusera niciodata traseul. Am gasit cativa colegi de club si am sporovait cu ei asteptand starul. In continuare nu stiam ce ma asteapta. In jurul nostru, in fata, in spate, in stanga, in drept, sus, jos, peste tot, pe cap, pe sapca, pe bluze, pe maine, pe picoare, pe fata, de parca cerul insusi ar fi vrut sa ne arate ca se uita la noi si ne intovaraseste calatoria, ploua mocaneste.

Cand s-a dat startul am inceput sa alerg si m-am dat un pic in lateral, de frica sa nu vina alergatori din spate care sa dea peste mine fugind mai repede. Tin minte ca lumea striga, atat concurentii cat si cei de pe margine, si ca strigatele iti dadeau elan. Si asa a inceput aventura.

2. Magura

La inceput am alergat prin satul Zarnesti. Era prima oara cand alergam cu rucsacul in spate si ma deranja. Fiindca inainte de cursa nu avusesem suficienta minte sa ii strang curelele astfel incat sa nu mi se balangane in timp ce alerg, incercam sa fac asta din mers. Fara efect, bineinteles. In timpul asta oamenii din sat iesisera in fata portii si ne strigau, ne aplaudau, ne incurajau. Grupul de alergatori era compact si pastra un ritm moderat. In putin timp am iesit din sat si am apuca-o spre munte, pe un drum pietruit. Si aici a inceput cosmarul meu – pantele.

Nu sunt un alergator profesionist. M-am apucat de alergare acum un an ca sa ma las de fumat. A tinut. Dupa cateva luni ma lasasem de fumat si in curand am terminat si primul semimaraton. Alerg constant cam 15 km pe saptamana, in parcul Tineretului. Credeam ca pregatirea asta e suficienta pentru a alerga maratonul Piatra Craiului. N-a fost chiar asa.

Dupa primele pante abordate pe drumul pietruit mi-am dat seama ca picioarele mele, obisnuite cu alergatul pe teren drept, nu sunt pregatite pentru asa ceva. Prin urmare am zis mi-ar fi mai usor daca as merge la pas atunci cand drumul ajunge in panta si daca as alerga in rest. Zis si facut. Numai ca sistemul meu s-a dovedit a fi destul de slab. Am observat curand ca alti competitori, care alergau mai incet ca mine dar care nu se opreau din alergat in panta ma depaseau cu usurinta. Nu conteaza mi-am zis, nu vreau eu sa castig, pe mine ma obosesc pantele, mai bine sa imi odihnesc picioarele si la urcari merg la pas.

La un moment dat, spre marea mea surprinderea, traseul parasea drumul pietruit care urca serpuind domol si se avanta pe coasta muntelui, prin padure, pe o poteca de munte, urcand abrupt. Asa a inceput ascensiunea pe munte – ceea ce mie mi se parea foarte ciudat pentru ca eu credeam ca urma sa alergam pe un drum de munte nu sa urcam un munte... Cum ploua in continuare, poteca se transformase intr-un drum noroios pe care ti-ar fi fost mila sa pui un animal cu copite sa mearga, dara-mi-te un om. Cu toata astea noi alergam pe ea de parca nu ne-ar fi pasat nici de haine, nici de incaltari, ci doar de drumul nostru care continua sa urce. Dupa un timp am iesit din padure si mi-a fost dat sa vad un peisaj superb- case asezate pe coasta, inconjurate de iarba de un verde ireal, avand muntii in fundal. Liniste, cateva oi, un caine si inca cativa sateni. Era satul Magura si rar mi-a mai bucurat ochii un sat asa mi s-a intamplat in timpul maratonului de sambata. In continuare, ca un dus domol sau ca o muzica care rasuna in surdina, in jurul nostru, pe bocanci, pe adidasi, pe manusi, pe rucsac, pe iarba din jur si pe casele taranesti, ploua mocaneste.

3. Golful ... porcilor

Curand, dupa ce am trecut de curtile oameni, de oi, de caine si de cei cativa sateni, traseul nostru ne-a scos din sat si ne-am continuat drumul spre munte. Usor, usor, lucrurile din jur au inceput sa se schimbe. Am intrat din nou in padure, de data asta pe drum forestier, care cand cobora cand urca, si ne-am afundat din nou in noroi. Sunt sigur ca nu am mers toata viata mea prin noroi cat am mers in acea sambata. Adidasii, odata albi, acum erau de nerecunoscut, plini de glod, sosetele la fel, nu le mai deosebeai de adidasi, iar pantalonii parca fusesera vopsiti in maro toata partea de jos (cand am ajuns acasa nici dupa ce i-am spalat de 3 ori adidasii nici macar nu s-au apropiat de aspectul initial).

Dupa o perioada buna de mers pe munte am ajuns la primul punct de realimentare – La table. Aici am mancat niste struguri (foarte buni), ceva branza si putin mar, am dat binete si am multumit organizatorilor pentru a pleca mai departe. Cu ocazia asta am aflat ca parcursesem 10 km in cam 2 ore iar mie maratonul asta montan déjà mi se parea cam obositor.

Drumul continua cand prin padure, cand prin luminisuri, cand printre puieti sau din contra printre copaci batrani ce-si scoteau radacinile afara parca anume pentru a ne impiedica pe noi. Din nefericire ploua in continuare, nu foarte rece dar suficient cat sa te oblige sa iti pui ceva pe cap; de altfel ploua asa de des ca nici puteai sa iti ridici capul pentru a privi in sus.

4. Per Aspera ...

Dupa ce am trecut prin mai multe vai si coclauri la un moment am intrat in padure si am inceput un nou urcus. De data asta insa era mult mai abrupt, urcam pe nivele de pamant sprijinindu-ne de radacinile copacilor, cand ne aplecam ajungeam parca la nivelul treptei din fata si fiecare pas facut era mai greu decat celalalt. Mai mult decat atat, urcusul parca nu se termina, cand ma uitam in sus nu vedeam capatul, parca padurea asta ar fi fost infinita, o scara continua si dureroasa de care aveam sa imi aduc aminte pe veci.

Nu tin minte cat am urcat asa prin padure, poate 15 minute, poate 30, poate 45, cine stie. La un moment dat, cand rasuflam deja ca un tren si ochii imi erau impaienjeniti padurea s-a teminat. M-am grabit sa urc si ultima treapta bucuros ca trecusem si aceasta incercare, cea mai grea de pana atunci numai pentru ca constata cu stupoare ca urcusul nu se terminase, ca inaintea mea se inalta in continuare muntele, la fel de abrupt numai ca de data asta nu mai era padure, nu mai erau copaci de care sa te sprijini, urcusul continua direct pe coasta.

Am urcat cat am urcat incercand sa tin pasul cu ceialalti din grup numai ca incetul ca incetul mi-am dat seama ca nu mai pot. Urcarea era prea abrupta, prea lunga, era ceata si nu vedeam nici unde ne indreptam, poate mergeam spre rai sau poate spre inaltul cerului, cine stie. Curand m-am oprit. M-as fi asezat pe jos dar nu puteam pentru ca totul era ud. Asa ca trebuia sa ma odihnesc in picioare ceea ce era suficient de incomod. Am pornit din nou, si dupa 100 de m iar m-am oprit, apoi am pornit din nou si tot asa am mai urcat vreo jumatate de ora. In timpul asta bolboroseam – “Ce naiba, asta nu-I marathon, e ascensiune pe munte, eu nu m-am inscris la asta, credeam ca o sa alergam nu ca o sa ne cataram pe muntele asta interminabil, daca stiam ca-i pe asa eu nu ma inscriam in veci, nu mai bine stateam eu acasa la caldura cu un ceai cald in fata…”

La un moment dat a trecut pe langa mine un grup care parea sa mearga intr-un ritm ceva mai incet, usor accesibil mie asa ca m-am luat si eu cu ei. Am continuat urcarea - cea mai grea parte a traseului din cate mi s-a parut pentru ca la un moment dat, cand deja nu mai credeam ca o sa se termine vreodata si ca sunt pedepsit sa raman pe munte fiindca imi era aproape imposibil sa continuu sa urc – am ajuns pe creasta.

6. ..Ad astra

Si deodata totul s-a schimbat – durerea in picioare s-a ameliorat, respiratia parca nu mai era asa de apasata, tot corpul era mai usor. Ajunsesem in varf, in nori, intr-o perdea de ceata care parca parea ca pluteste la picioarele noastre, eram zeii din Olimp privind catre pamant, eram ingeri cu aripi plutind in mari de vis. Asa ca ne-am oprit putin, am baut apa si am facut niste poze.

7. Taras-grabis

Coborarea de pe creasta avea sa fie mult mai grea si mai abrupta decat urcarea - prima oara cand am vazut pe unde o iau concurentii eu am crezut ca glumesc, ca nu se poate cobori pe acolo. Curand insa am apucat-o si eu si am inteles pe pielea mea de unde vine expresia populara “taras-grabis”. Bine ca sa oprise ploaia deoarece coborarea de pe creasta a insemnat la inceput ca trebuie sa ma sprijin si sa ma tin cu toate puterile de bolovani sau copaci, sa am mereu grija sa nu alunec si daca, se poate, sa ma bucur de priveliste. Am ajuns apoi la zona de timp mort – zona unde trebuia sa coboram pe franghie pentru ca era prea abrupt sa cobori altfel loc unde am fost intampinati de unul din cei mai frumosi caini pe care i-am vazut vreodata – un husky superb cu lumini in loc de ochi ce apartinea salvamontistului care supraveghea aceasta parte din traseu si care ne-a tinut companie placuta cat am asteptat la coada.

Coborarea pe franghie a fost usoara, mai greu a fost dupa, alte vai, alte coclauri, cu pietre, stanci, crengi si radacini pe care era mai usor sa aluneci decat sa stai in picioare. La un moment dat am coborat pe o mare de pietre in care ni se infundau picioarele ca in nisip si care se rostogoleau la vale cu zgomot infundat la fiecare pas pe care il faceam. Categoric, la asta nu ma asteptasem cand am plecat dimineata din camera.

Din nefericire insa picioarele erau din ce in ce mai obosite. Dupa cat erau de obosite la urcare acum ma dureau din nou la coborare caci la fiecare pas trebuia sa franez si sa imi mentin echilibru – lucru la fel de dureros ca si urcarea. Partea buna era ca acum ma dureau alti muschi asa ca macar durerea nu batea in acelasi loc. O parte frumoasa din coborare a fost la un perete complet vertical pe care trebuia sa il depasim unde un salvamontinst m-a invatat cum sa il cobor folosind regula celor 3 puncte de sprijin – o regula pe care cu siguranta nu o sa o uit niciodata.

La un moment dat drumul a incetat sa coboare si am pornit-o orizontal de parca inconjuram muntele pe o centura in loc sa il coboram. Cred ca aici am descoperit cele mai frumoase peisaje din toata calatoria – pereti de munte maiestuosi, culmi indepartate, o mare de pietre si copaci ruginii – toate astea te impresionau, te lasau cu gura deschisa, mut de atata frumusete (si de oboseala).

7. Unde-s doi...viteza scade

Aici m-am reintalnit cu unul din baietii cu care urcasem creasta putin mai devreme si de care ma despartisem la franghii. El era obosit si se odihnea, eu eram obosit dar nu ma asezam jos fiindca era prea ud. Ne-am inteles din priviri – urma sa facem restul drumului impreuna, era mai usor.

Si asa am pornit din nou, luandu-ne la harta cu muntele mai mult in gluma decat in serios – in serios il luau ceilalti competitori, mai destoinici decat noi, care ne depaseau in continuu. Noi din contra, am mers din ce in ce mai incet pana cand ne-am oprit de tot si am mancat un sandvis. Asta se vede ca ne-a dat ceva energie fiindca dup ace am pornit-o nu ne-am mai oprit oricat de tare ne dureau picioarele.Tin minte ca la Marele Grohotis simteam nevoia sa o iau la vale, sa imi pun o plac sub picioare si sa cobor chiuind pe marea aia de pietre albe. Eram obositi, eram asa de obositi ca parca fiecare treapta pe care o urcam, caci din cand in cand drumul urca, piciorul meu avea 100 de kile si era prea greu ca sa il mai ridic. Cand coboram, era la fel de greu, parca din nou aveam plumb in picioare si fiecare pas insemna atacul unei armate de sabii ascutite in tendoanele mele. Singurele momente de repaos erau cand mergeam la plan orizontal cand simteam ca ma odihnesc.

La un moment dat am inceput sa coboram prin padure – semn bun caci insemna ca ne-am indepartat de varful muntelui si ca ne apropiem de baza. In padure insa ne-am reintors la namol numai ca de data asta coboram asa ca la fiecare pas trebuia sa fim foarte atenti, sa ne pastram echilibrul si sa incercam sa nu ne rupem nicio mana. De multe ori ne-am agatat de copaci sau de crengi de copaci ca sa ne putem mentine, la fel de multe ori am alunecat si am cazut. N-am patit nimic, din contra, cu atat mai bine ne-am simtit.

Dupa inca ceva timp am ajuns la refugiu la Spirlea, loc magic pe care il asteptam de multa vreme. Ne-am oprit si am mai mancat un sandvis, am baut apa rece si proaspata de la izvor si am sporovait cu salvamontistii. Cand din spatele nostru s-a apropiat alt grup de maratonisti am plecat in fuga, sa nu ne lasam depasiti.

In continuare am coborat inca putin prin padure pentru ca apoi sa apucam pe malul unui rau de munte pe langa care am coborat cu placere pe o panta mult mai domoala. Deja durerile incepusera sa ne treaca, timpul trecea mai usot cand vorbeai cu cineva, pantele erau o amintire indepartata si la fel si durerile din picioare cauzate de ele.

Cand am intrat in Plaiul Foii eram la fel de relaxat ca dupa o plimbare de duminica dupa-amiaza pe faleza (adevarat, un pic mai murdar) si la un moment dat chiar mergeam cu mainile in buzunare.

Din nefericire insa mergand asa de relaxati am reusit sa terminam traseul pana aici in 7 ore ceea ce era enorm tinand cont de faptul ca mai aveam inca 17 km de facut asa ca organizatorii ne-au oprit aici, nemaiavand voie sa continuam. Nu ne-a parut rau caci ar fi fost o nebunie sa intram noaptea in munte asa ca ne-am indestulat din strugurii si merele de la punctul de realimentare.

Prin Purgatoriu spre Paradis

Cand m-am intors in Brasov eram un om schimbat. De fapt eram atat de murdar ca lumea pe strada se uita la mine ca la urs - vedeam oamenii cum clatinau din cap a dezaprobare si ma ocoleau prudenti. O femeie si-a tras copilul de mana si l-a indepartat de mine…

Cu toate astea zambeam fericit. Odata cu malul si cu obosela pe care le acumulasem pe drum, odata cu durerile din talpi si din muschii de la picioare, se schimbase ceva in mine, in interior.

Pe undeva pe munte dobandisem un sentiment ciudat, cred ca era ceva asemanator cu ce simtea Amundsen cand se intorcea de la Pol sau poate cu ce simtise Traian Vuia dupa ce avionul sau mai greu decat aerul zburase prima oara. Era senzatia unei aventuri unice care desi m-a epuizat fizic m-a incarcat psihic,transformandu-ma.

Dupa doctrina catolica preluata de Dante in Divina Comedie, parcurgerea purgatoriului e obligatorie in vederea accederii in Paradis. La fel si pentru mine - drumul pe care il parcusesem si se pe care l-am considerat un purgatoriu mi-a adus recompense infinit mai mari decat durerile si oboseala pe care le-am resimtit. In viata mea s-a deschis o lume noua, o lume pe cat de obositoare pe atat de simpla si de frumoasa, o lume pe care cu siguranta nu o sa o uit niciodata si pe care la anul as vrea sa o parcurg in mai putin de 7 ore !

FIRE DE NISIP PE UN CRAI DE MUNTE - Catalin Zisu

2009-10-26T06:44:00.001-07:00

De-am putea exprima tot ceea ce simtim prin cer cu soare ori noapte cu stele cazatoare ,poate din fiecare am avea certitudinea ori multumirea de sine ca nu am pierdut o fractiune din gandul ratacit spre cei dragi.

La ora inserarii atipim pe perna ori pe brate incrucisate visand la clipa cand cei din ani trecuti,cei ce au auzit de povestea unui MARATON PIATRA CRAIULUI,cei ce doresc a-si explora viata- toti vor spune prezent la un stil de viata.

In fiecare zii spuneam ca este maine intalnirea celor ce iubim esenta unei competitii.Alergam in toiul iernii ,in pas cu zvon de clopote ce vesteau ANUL NOU in paduri unde doar urme de lupi si ursi de poveste se vedeau in zapada proaspata.Alergam cu atata pofta de viata incat aveam puterea sa vad dincolo de drumul in salbaticie acea clipa de la start ori de la sosire a unui 3 octombrie 2009. Caleam firea sa reziste,Respiratia era stapana peste brazi ,zapada iar cand anotimpurile s-au rasucit intre ele m-am acomodat cu noroi ,ploaie care saruta ,nisip ce te aduce la greutatea visata de altii ori val de mare lasat sa ma ajunga...

In fiecare zii erau maratonul.In zilele de vara eram pe malul marii inaintea zorilor si faceam din alergat un start si un finis cu gand de CRAI. Paseam pe langa valuri,ocoleam castele de nisip,zburam cu pasarile in larg, doboram de fiecare data cate o secunda ori un minut si ma vedeam la acel finis cu gandul pentru cei dragi ....dar cum cei dragi vin si pleaca lasand in urma doar pasi spalati de val....tot asa si noi aveam sa fim spalati intr-un CRAI de ploaia care mai intai saruta iar apoi te lasa cu ale tale....

Mi-am dorit atat de mult sa ajung acolo in munte incat am trecut peste orice opreliste chiar daca se numea durere crunta.Nu aveam cum sa stau departe.Era ca si cand m-as fii negat.Era ca si cand un an intreg ,toata respiratia din zori,toata distanta pe care incepusem sa o domin nu-si mai avea rost....Asteptam sa scap de cei multi si sa ma retrag in alergare atunci cand lumea inca doarme.Poti alerga intr-un oras adormit dar stii ca ai portia ta de fericire pentru intreaga zii.De ai vointa poti alunga reprosurile si intrebarile fara de rost ale celor ce nu inteleg sensul unei alergari.E dreapt ca de ai garda jos ori ale tale corabii se tot duc in voia sortii..nici tu nu mai crezi in tine dar te intorci la pas urmand pe altul si redevii cel ce alerga in tine si cu tine...De multe ori a ta vointa va naruii incaltari si echipament si hrana iar la intrebarea 'CE FACI!?" vei spune....'ALERG!"

Suntem multi care semnam condici si ne chinuim sa nu daramam munti stand intre patru ziduri.Suntem acolo cu gand ca va venii o clipa de fericire si regasire cu oameni de munte....Din pacate sunt printre noi oameni care nu au auzit ca MUNTELE ALEGE..Pentru ei este o metafora si atat.Pentru ei cararea este o strada si momentul de asteptare doar un semafor.....Intr-o zii cu soare ori ploaie cineva se va gasii sa le dea o mana de ajutor asa cum ei nu au dat ori nu au stiut ca pot da...Nu vreau sa cred ca visul nostru al celor multi ce facem toate sacrificiile spre a ne invaluii cu multimea de la start si chemarea Craiului este calcat in picioare de cei ce nu au nimic in comun cu muntele,,,Ei sunt ca si noi,de multe ori mult mai bine echipati dar de te vei lovii ori vei tremura de frig si durere vor trece pe langa tine ori preventiv te vor apostrofa pentru simplu fapt ca asa sunt ei: stau la un semafor desii sunt acolo...pe muntele nostru....

Abia am asteptat sa vina octombrie.Au cedat incaltari pana si in ultima secunda dar nu mai conta decat clipa prezenta.Stiai ca mergand la start porti cu tine toate neimplinirile si ai sa le faci pierdute pe drum.Stiai ca nu conteaza de trupul tau cedeaza ori a cedat deja.Esti dator sa saluti o stanca,un izvor,o stana si in definitiv sa te regasesti. Noi nu suntem pierduti ori debusolati.Noi suntem doar insetati de tot ceea ce ne-a oferit si ne ofera inca din plin MARATON PIATRA CRAIULUI.

Prin alergare ducem pe creste pe cei care ii purtam in gand .Prin alergare ne depasim limitele ori vedem de au dat roade toate alergarile de peste an de desupra marii,de prin lan de maci ori din paduri seculare.Se intampla sa aelrgam de unii singuri intre cei multi doar pentru ca cei dragi nu ne vor acolo de teama sa nu ne jertfim pe un altar pe care ei nu l-au simtit cu pasul ori de teama ca nu vom face fata unei provocari atunci cand ne stiu betegi de una ori de alta...dar asa suntem noi: ne este dor de urcus,de incurajari,de invinsi si invingatori si pana la urma poate ca avem o menire cu fiecare venire,poate ca de vom ceda vom ajuta la randul nostru pe cei din jur caci pentru noi este padurea,CRAIUl,spiritul de munte si binetea data celui necunoscut de pe carare gata sa-l ajuti indiferent de situatie.

Si cum toate ale noastre vise si acceptari de compromisuri aveau sa se regaseasca la start am inceput a alerga .O ploaie de munte ne-a sarutat si insotit tot drumul.Uitasem ca ploia de munte nu este ata de blanda ca ce de la mare..Am alergat in maneca scurta si aveam sa simt din plin mainile care earu inclestate.Alergam desii nu puteam forta la maxin cu durerile groaznice care tintuiau la picioare dar nu puteam sa cedez. Din cand in cand mai intreceam pe cineva ori faceam loc spre a fii depasit.Degetele erau inclesate si ploaia cadea iar concurentii,imediat de te opreai o clipa din gand ori pas aveau sa treaca pe langa tine cate unul ,cate unul ori in sir de cate trei ori patru,,,Lasam loc celor ce aveau de spus ceva pentru sosire.Eu incercam sa ajung sus pe creste .Primeam incurajari de la prieteni de munte si de viata si tare m-as fii dus dupa ei dar visul de a face in 4 ore traseul nu mai era pe placul piciorului care durea groaznic,atat de groaznic incat sa ma gandesc la abandon dar cum sa te urneasca cineva de acolo din inima muntelui si sa te care ca si cand ai bate din palme!? Am facut eforturi si inaintam pe carare.Ma durea fiecare depasire si auzind in ceafa ca mai vine cate cineva faceam semn spre a inainta dandu-ma intr-o parte ori alta...Era si frig si ploaie si durere care te transforma in batranul din fata unei case care abia se poate urnii pana la bancuta de lemn spre a vedea si el trecatorii. Am ajuns cu val de ceata in varf de stanca langa postul de salvamontisti.Am spus numarul ce-l port si m-am aciuit langa adapostul lor Cu greu m-am schimbat si am incercat sa ma opresc din tremurat.Simteam si vedeam privirile celor din post .Erau ingrijorati si gata sa dea primul ajutor dar vedeau ca stiu ce am de facut.A contat foarte mult sa simti ca este cineva care te poate ajuta ,chiar si cu gandul....Nu puteam sa abandonez .De fapt nu aveam de ales. Nu puteam sa cer acelor oameni sa fiu carat pana jos din varf de munte.Mi-am impus sa nu mai tremur desii nu ma simteam bine.

Am stat la coada sa infrunt grohotisul si acolo am dat peste oameni de munte si oameni care vedeau doar semafor in loc de carare,munte,apa,omenie.....Am fost neplacut surprins sa fiu apostrofat ca sa vrea sa ma pun in fata celor ce stau la coada desii eu tremuram si nu doream decat sa stau ghemuit la stanca si sa astept randul......Adrenalina si parerea de rau ca se poate intampla asa ceva acolo in povestea noastra a celor din Crai m-a facut sa uit de dureri si ideea de abandon si carat pe targa.Am astepat al meu rand si la vale am dat drumul la picioare cantand .Mai auzeam in spatele meu doua bete de alergare cazand printre stanci ale celui ce se credea la stop...Am lergat pe acel grohotis lasand in urma neajunsuri si dureri, gand de oameni care erai ferm convins ca ti-ar intelege nebunia de viata chiar si in conditii extreme...Am avut putere sa depasesc ..si m-am lasat iar depasit dupa ce au aparut iar durerile.

In Pliaul Foii am gustat din merele si strugurii din cale.Niciodata nu au avut un gust mai bun dupa un efort sustinut.Eram multumit ca am putu ajunge pana aici.Era posibiliatea sa abandonez.Nu trebuia sa mai chinui pe nimeni sa ma care pe targa din munte.Cineva in fata mea chiar a anuntat ca renunta acolo.Nu aveam curajul sa strig ca abandonez.Era ca si cand fiecare rasarit de la mare alergat ,fiecare innotat spre dara de lumina de la Vama ori de aiurea ,fiecare vis inante de culcare - toate le taram in noroi..Am preferat sa mananc bine si sa refuz a ceda.Cu ploaia pe umeri si val de ceata ridicat atacam spre refugiu.Stiam ca urmeaza greul dar priveam totul cu resemnare si detasare incat admiram brandusele,cerul,poiana,noroaiele cu alti ochi.Ochii celui plecat la plimbare si nu in competitie.Pentru mine timpii de concurs erau dati pe atingerea macar a unui finis spre a cucerii an alt maraton care va sa vina....

Am fost prins din urma de cei de pe creste.M-am reintalnit pe cararea ce urca ,dupa ani de zile petrecuti pe munti in concursuri cu...o FLAORE DE COLT...a urmat o SANZIANA si apoi ca din adancurile muntelui dorinta de a vedea finisul...Nu mai puteam sa ma numar printre cei cu lauri dar puteam sa simt aceeasi atmosfera de la final pentru care fiecare dintre noi am asteptat un an de zile...Si cum alergarea in doi te face sa uiti de multe,cum o poveste spusa in alergare si cararea ce urca ori coboara poate unii oameni si invinge bariere crezute de neinvins...incet incet m-am vazut in anii trecuti in care mergeam pe munti si din echipa faceai un singur om.......OM DE MUNTE.

Faptul ca am putut ajuta la randul meu cu o povata,cu un sfat si un pas pus inaintea celulilat spre a da senzatia celui din spate ca este prins in alergare fara sa simta efortul....faptul ca am venit si la sfarsit de maraton am avut placerea sa simt fiorul competitiei...-toate au dat rost fiecarui rasarit si fiecarei alergari din zori ori seara.

Pe carare am intalnit alti concurenti care chiar de erau depasiti nu ezitam sa ii fac sa vina dupa noi.Era ca si cand oboseala era uitata si starea de biruinta prindea radacini si cum sa nu fie asa atunci cand necunoscuti de ieri devin amici de munte in ritm de apluze ale copiilor din sat...Pe drum erau multi copii care te incurajau cu toata sinceritatea lor si cu sufletul in ritm cu talangile ori fluierele care anuntau ..VENIM!!!!

Stana de piatra sa fii si tot prinzi aripi la un astfel de gest .Treci alergand prin noroaie pe langa ei si le multumesti aplaudandu-i si tu.....Poate ca aceasta este generatia ce stie sa simta muntele,omul,cerul si mai cu seama sa scrie intr-o compunere .....MUNTELE ALEGE OAMENI...

Am pasit linia de sosire cu atata elan si atata sete de viata cum numai in CRAI poti prinde in palme ori sa-ti asterni pe umeri...Este un sentiment ca ai reusit pentru tine si pentru cel de langa tine sa faci inca o bariera sa cada si sa vina gandul..LA ANUL SUNT AICI!!

In alergarea de final nu am facut decat ceea ce am face fiecare..sa dam rost clipei.Este vindecator sa ajuti decat sa calci in picioare.Este bine sa ajuti si sa nu ceri nimic.Este bine sa mai ai puterea sa visezi si sa speri ca poate candva te vei incununa cu lauri.

Aplauzele si uralele de la finis,toata zarva venirii si zvonul de reusita vor da de mancare celor ce inca viseaza....viseaza ca alearga la basmul devenit realitate :MARATON PIATRA CRAIULUI.

Fiecare dintre noi suntem o parte din poveste.Fiecare dintre noi ducem si aducem spiritul de competitiei si de viata traita din plin indiferent de vreme,limite,vicisitudini ori..culori la semafor.Noi vom gasii drumul spre munte ,drumul spre ceea ce cu voie ori far de voie a asternut printre noi pecetea...OAMENI DE MUNTE.

Multumim echpei oragnizatoare,multumim acelor copii care ne-au dat aripi in ploaie si noroi prin glasurile lor,mutumim unui Lucian si partenerilor acestuia.

Ne plecam umili in fata unui CRAI si speram ca la anul vom mai aduce inca o bucurie oamenilor din Zarnesti...

Si spre a ne trezii din alergare este bine de stiut ca cei ce merg pe carare se respecta reciproc de acee nutresc ca la anul vom sta cu toti in sala spre a ne recunoaste reciproc si aplauda pana la sfarsit,chiar daca ti-ai auzit numele ori nu pe scena......

Spiritul competitional trebuie sa fie mereu,nu doar pana ce urci tu,el ori ea pe scena.A ne felicita reciproc va da nastere peste ani la un moment ca acela in care vom atinge si noi varsta la care sa nu cedeam si toata sala sa ne aplaude...APLUZE PENTRU AZI,MAIINE Si MUNTELE CARE ALEGE!

Iar daca Lucian cu toti cei care au fost langa el ne-au oferit un CRAI,de la tarm de mare i-am adus in spate o piatra de la capat de lume.:VAMA VECHE...Am desenat pe ea unul din cei multi copaci ce cresc in noi rodind a... VIATA...Viata esti TU, EL ori EA....serpuind prin ropotul de aplauze de la un finis atat de mult visat!